Aţi decis că vă mai doriţi încă un copil şi, oricât de mult aţi încerca să vă axaţi pe momentele frumoase: primul zâmbet ştirb, strângerea unui deget cu întreaga mânuţă, ridicarea în funduleţ, primii paşi şi primele cuvinte, nu puteţi să nu fiţi îngrijoraţi.
Cum ne pregătim copilul pentru venirea pe lume a unui frate?
Oricât de încântat va fi la început, gelozia şi rivalitatea dintre fraţi sunt nişte probleme inevitabile în viaţa unei familii cu mai mult de 3 membri. De aceea este important să îl pregătiţi pe “cel mare” din timp, înainte de naşterea juniorului. Iată mai jos câteva lucruri pe care le puteţi face înainte de marele moment, pentru a uşura tranziţia ulterior.
Implicaţi copilul în tot ceea ce are legătură cu bebeluşul în perioada de sarcină
Luaţi-l pe cel mare cu voi la ecografii dacă puteţi. Va putea în aşa fel să îl vadă pe cel mic, va fi uimit că poate “să vadă înăuntru”. Aceasta este o ocazie bună să îi explicaţi (cu detaliile potrivite şi ţinând cont de vârstă) cum apar copiii şi să apelaţi la poze şi poveşti de când era el “în burtică”. Copiii adoră poveştile de când erau ei mici şi această paralelă îl va aduce pe cel mare mai aproape de cel mic.
Implicaţi-l în alegerea de hăinuţe şi în luarea deciziilor legate de reamenajarea casei. Oferiţi-i două opţiuni, pentru a nu crea haos şi aveţi grijă ca oricare dintre ele să fie acceptabilă pentru voi.
Odată ce sarcina este mai înaintată, lăsaţi-l pe cel mare să atingă burta, să simtă cum se mişcă cel mic, cum sughiţă. Spuneţi-i periodic ce dimensiune are (cât un sâmbure de prună, cât o caisă, cât o piersică, cât o portocală, cât o minge) şi cum se dezvoltă: “De acum înainte bebe poate să ne audă! Hai să îi cântăm şi să îi spunem cum ne distrăm noi aici, cum ne jucăm.”
Cum ne pregătim copilul pentru venirea pe lume a unui frate – alte idei
Citiţi cărţi despre apariţia unui nou membru în familie.
Vizitaţi prieteni care au mai mulţi copii ca să vadă la ce să se aştepte.
Arătaţi-i când aveţi ocazia cât de mic este un nou-născut şi cum se comportă: nu poate să vorbească, nu merge, nu mănâncă mâncare solidă, etc. Atenţionaţi-l totodată că cei mici sunt foarte delicaţi şi trebuie să fie curat pe mânuţe înainte de a atinge un bebeluş şi că trebuie să se comporte cu grijă şi atenţie cu el. Atenţie! Dacă este bolnav, este bine să nu stea în apropierea bebeluşilor, ca aceştia să nu se îmbolnăvească.
Implicaţi-l în alegerea numelui. Fiţi atenţi că cei mici vă pot surprinde! Întrebat dacă ar vrea să aibă un frate sau o soră, băiatul nostru (2 ani 4 luni) ne-a spus “fetiţă”. “Dar ştii, poate fi şi băiat.” – “Fetiţă!”.. “Şi cum ai vrea să o cheme?” – “Fetiţa”. Aşa ne-am dat seama că, atunci când va fi cazul, îi vom spune că poate să aleagă între două nume alese în prealabil de noi.
Jucaţi-vă cu păpuşi “bebe”, aducând în joc diferite situaţii care pot să apară.
Ajutaţi-vă copilul să îşi gestioneze emoţiile. E posibil ca pe măsură ce sarcina avansează să înceapă să devină nervos, iritat pentru că mama este mai obosită şi nu mai poate să îl ia în braţe. Gestionarea emoţiilor o puteţi face ajutându-l să le exteriorizeze şi petrecând timp special cu el.
Petreceţi, pe rând, “timp special” cu copilul cel mare
Încercaţi totodată să continuaţi acest obicei şi după naştere. În acest timp special (ar fi bine să dureze circa o ora) faceţi ceea ce îşi doreşte să facă copilul. Fără întreruperi, fără telefon, fără intervenţii din partea altor adulţi. Mama (sau tata – pe rând) şi el/ea. Lăsaţi-l să vă arate prin joc cine este, ce îşi doreşte, ce îl frustrează şi oferiţi-i întreaga atenţie şi dragoste în tot acest timp, arătând interes şi implicare în jocul sau activitatea aleasă. Făcând asta, cel mic se va simţi important, iubit, conectat cu voi. Este important să reuşiţi să petreceţi acest timp şi după venirea bebeluşului, astfel încât “cel mare” să simtă că unele lucruri nu se schimbă, că atenţia acordată doar lui rămâne doar a lui în acest timp special.