Dragă mamă care împingi căruciorul cu copilul plângând în el,știu că e greu, viața ta nu mai e la fel. Nu mai ai timp, nu mai ai libertate, nu mai ai somn. Nu e ca în reclame sau ca-n filme, iar totul este dat peste cap. Cel mic urlă și tot ce îți dorești e să se liniștească, să adoarmă și să poți să îți tragi sufletul, eventual să vorbești cu o prietenă la telefon.
Dar el urlă și tu legeni căruciorul mai tare, poate-poate adoarme. Sau poate tace. Știi că n-o s-o facă, dar nu mai ai idee ce să-i faci.
Cu toții am fost acolo. E greu. Dar greul ăsta se poate transforma în ușor cu iubire.
Când sunt bebeluși, copiii nu plâng din multe motive. Cel mai des le e foame, somn, le e cald sau rece, au nevoie să eructeze sau trebuie schimbați. Cel mai des tu știi că ai verificat toate astea și, în ciuda a tot ce ai încercat, el tot plânge. Ba nu, urlă de nu mai știi ce să-i mai faci.
Și atunci îl iei în brațe și se liniștește. Pentru că nici nu poate concepe viața fără tine. Pentru că are nevoie să te simtă, să te miroasă, să te atingă. Te iubește enorm și doar lângă tine își găsește liniștea.
Și văzându-l așa mic, agățat de tine, alinat în brațele tale, vei simți o fărâmă din Dumnezeu. Vei ști că totul va fi bine, cu iubire.
Lasă un răspuns