Oricât ai încerca, oricât te-ai strădui, există momente când ajungi să țipi. O faci pentru că simți că nu mai ai altă soluție, pentru că ai acumulat frustrare până atunci, o faci din frică. Cum din frică? Da, e frica de a nu avea un copil “răzgâiat”, frica de a nu trece iar printr-o criză de furie care te stoarce de energie, frica de ce ar zice alții poate. Apoi vine și vinovăția, invariabil. Cu toții trecem prin asta.

Azi am un nou exercițiu pentru tine. Rezervă-ți 5 minute de liniște pentru asta.

Închide ochii, respiră adânc. Inspiră, expiră. Adu-ți aminte de un moment când ai simțit furie sau frustrare, cu privire la copil. Uită-te în interiorul tău și vezi cum te simți. Poate e un nod în gât, ori ai respirația sacadată. Ți-a crescut poate pulsul. Observă și simte aceste senzații. Dă-ți voie să primești aceste mesaje de la corpul tău, acceptă-le. Respiră iar adânc. De îndată ce îți validezi sentimentele, ele se disipă, căci au fost auzite. Ele nu mai ajung să fie îndesate într-un colțișor, de unde să iasă înspumate cu o nouă ocazie. Data viitoare vei ști că poți simți furia, o poți accepta și vei alege să nu răbufnești. O vei simți, dar nu vei acționa.

Sper să te ajute, așa cum m-a ajutat și pe mine!

Mâine revin cu o nouă provocare, rămâi aproape!

Celelalte două provocări le găsiți aici:

Dacă doriți să citiți povești pentru copii, sugestii de jocuri sau articole de parenting necondiționat, cu empatie și cu limite puse cu blândețe, vă invit să urmăriți pagina de facebook Făurim Oameni .(Like, Follow – see first – ca să vă și apară în news feed). Mulțumesc!