Crenguța fermecată

Era frig afară. Mă întorceam cu mama din parc. Bătea puțin vântul, iar crengile copacilor nu mai aveau frunze. Ba chiar erau crengi căzute pe jos.
„Ia să iau una!”, m-am gândit. Am ales-o pe cea mai mare, deși mamei nu prea i-a convenit, zicea că se poate rupe mai ușor și mă pot și împiedica în ea.
Numai ce am pus mâna pe ea și s-a transformat într-o motocoasă. Făcea un zgomot asurzitor, era mare și grea, dar eu o puteam ține cu ușurință. Doar apăsam pe buton și toată iarba era tăiată de lamele ei. Vâjjj! În stânga și în dreapta! Sunt de neoprit!
Tot tăind iarba, am dat de o baltă. Acum crenguța mea este o undiță cu care pescuiesc mii de pești. Mama a vrut să pescuiască și ea și a luat și ea o undiță. Am pescuit rechini, balene, pești mici și mari.

Apoi crenguța mea a devenit o baghetă magică care transformă bălțile în fântâni arteziene. Grozav stropea fântâna mea, dar mamei nu i-a plăcut, era udă toată și deodată nu mai voia să ne jucăm.
M-am întristat puțin, dar am găsit soluția: crenguța mea era acum o baghetă magică de iubire:
Mamă, când îndrept bagheta spre tine, te umplu cu bucurie și iubire! Îți trece toată supărarea!
Și așa am făcut! Deodată mama a început să-mi zâmbească și bagheta ei a transformat și ea balta în fântână arteziană. Cu puterea celor două baghete magice, fântâna trimitea stropi până la cer! Apa cădea pe noi, iar noi râdeam fericiți.
Bagheta mamei a devenit apoi excavator. Săpa în pământ, construia un castel și, dintr-o singură mișcare, făcu un șanț de scurgere a apei în jurul castelului.
Crenguța mea era acum submarin și mergea pe sub apă cu mare viteză. La o curbă.. trosc! Crenguța mea s-a rupt!

Tare m-am supărat! A-ncercat mama să facă o magie cu bagheta ei, ca să îmi treacă supărarea, dar doar bagheta mea avea puterea asta, iar acum era ruptă. Ruptă-ruptă!
Dar mama avea ea o putere magică: m-a luat în brațe, mi-a spus că pot plânge cât am nevoie, că înțelege că sunt supărat și că îmi este alături. Asta m-a ajutat. M-a lăsat să plâng. Apoi mi-a spus ceva ce m-a făcut să sar în sus de bucurie: acum am două crenguțe, nu una!

Într-adevăr, crenguța mea nu s-a rupt, ci doar s-a împărțit în două! Am mers acasă bucuros, având în mâna stângă motocoasa și în dreapta bagheta magică cu care îi fac pe oameni fericiți.