“Vă iubim pe amândoi la fel de mult” – părinţii pot spune asta des, dar fiecare dintre fraţi va simţi că nu este iubit îndeajuns de mult şi, ca adult, va putea oricând să povestească despre momente când a fost nedreptăţit sau ignorat în favoarea altui frate, începând chiar cu primele zile.
Oricât de mult am vorbi cu copiii înainte de naşterea unui frate, ei niciodată nu vor fi pregătiţi să îşi împartă rolul de “cel mai iubit” cu o fiinţă neajutorată, care cere atenţie constantă zi şi noapte. Doctorul Haim Ginott prezintă o abordare corectă şi realistă pe care e bine să o aibă părinţii atunci când încearcă să îşi pregătească primul născut în vederea venirii pe lume a unui frate sau a unei surori. Dacă suntem sinceri, prezentăm lucrurile realist şi apoi îl ajutăm pe copil să îşi exprime deschis angoasa vom evita multe probleme care apar atunci când spunem : «Va veni un bebeluş în familia noastră. El va fi fratele tău şi o să trebuiască să ai grijă de el, îţi vei împărţi jucăriile cu el, iar mama va trebui să stea mai mult cu el deoarece e mai mic. Tu eşti mai mare şi trebuie să înţelegi asta. » Abordarea despre care vorbeam mai sus este următoarea : « Vei avea un frate (sau o soră) şi, până în momentul când va creşte, va fi mai greu pentru noi toţi. Se va trezi des noaptea şi e posibil să te deranjeze. Mama va trebui să stea mai mult cu el pentru a-l hrăni, schimba şi a-l adormi. Nu va fi uşor. E posibil să te simţi dat la o parte, ba chiar să te simţi gelos şi să te gândeşti că îl iubim mai mult pe el. Când vei simţi asta, vino la mine şi spune-mi şi îţi voi arată că te iubesc. O să ştii atunci că iubirea noastră faţă de tine nu a scăzut în intensitate ».
E important de ştiut că, din cele 5 limbajele de iubire existente (timpul acordat, cuvintele de încurajare, darurile, serviciile sau mângâierile fizice), copiii pun cel mai des semn de egalitate între timpul acordat şi iubire. Cum la apariţia unui frate timpul petrecut cu primul născut scade dramatic, este normal că acesta să simtă că iubirea părinţilor a scăzut în intensitate şi s-a împărţit între ei, deseori în favoarea celuilalt. Cum putem noi să îi ajutăm pe copii să înţeleagă că iubirea nu se împarte şi « Vă iubim pe amândoi la fel de mult » înseamnă de fapt : « Va iubim enorm pe amândoi, dar diferit. Iubirea noastră nu s-a împărţit, ci s-a multiplicat. » ? Şi cum putem canaliza gelozia astfel încât manifestările sale să fie cât mai puţin nocive?
Iată câteva exemple :
Citeşte-i copilului cărţi despre venirea unui nou membru în familie. Foloseşte cărţile pentru a face observaţii cu privire la sentimentele copilului tău. Scopul este să transpui în cuvinte sentimentele pe care le poate avea copilul, deoarece asta îl va ajuta să le gestioneze într-o manieră mai bună decât prin violenţă sau alte comportamente nedorite.
Pentru o mai bună exemplificare, îi poţi spune copilului povestea lumânării. În funcţie de vârsta copilului, poţi să şi exemplifici. Ia patru lumânări, câte una pentru fiecare membru al familiei. Spune-i copilului: “Această este lumânarea mamei. “ Aprinde lumânarea şi continuă: “Aceasta este dragostea mea.” Ia lumânarea tatălui şi aprinde-o de la lumânarea mamei spunând: “Aceasta este dragostea pe care i-am dat-o tatălui tău. După cum vezi, eu am la fel de multă dragoste ca înainte.” Continuă până aprinzi toate lumânările pentru a-i arăta copilului că dragostea nu se împarte, ci se multiplică. Poţi sublinia faptul că odată ce toate lumânările sunt aprinse, ele dau mai multă lumină, deci este mai multă iubire în casă. Acest exerciţiu poate fi făcut şi de către copil apoi, dacă are vârsta potrivită.
Când copiii îşi reprimă gelozia, ea reapare sub diferite forme, deseori nedorite. În calitate de părinţi nu putem să îi lăsăm să îşi terorizeze în vreun fel fratele sau sora şi avem datoria să le confirmăm că le înţelegem sentimentele, dar să le transmitem clar că acel comportament nu este acceptabil. Le putem spune copiilor următoarele : « Eşti furios pe bebeluş ! Acum eu ştiu cum te simţi. Ai dori să mă ai numai pentru ţine. Poftim această păpuşă, arată-i şi ei cum te simţi. » Sau copilului i se poate oferi o foaie de hârtie şi un creion şi să i se spună să îşi deseneze acolo sentimentele.
Şi nu în ultimul rând, petrece cât mai mult timp de calitate cu fiecare dintre copii, doar voi doi, făcând ceea ce copilul îşi doreşte să facă împreună cu tine, fără întreruperi şi fără a fi cu gândul departe. Trebuie să fim implicaţi pe deplin şi să îl facem pe copil să se simtă în acele momente ca şi cum ar fi unicul nostru copil, oferindu-i atenţia şi iubirea noastră neîmpărţită.