Copiii îşi exprimă emoţiile, sentimentele, frustrările, temerile foarte uşor prin desen. Deşi noi nu înţelegem pe deplin, ei povestesc multe prin liniile şi curbele pe care le creează, prin poziţionarea pe pagină, prin culorile folosite şi chiar şi prin cât de mult apasă cu creionul pe hârtie. Putem înţelege multe legat de personalitatea lor şi putem să descifrăm detalii legate de ceea ce ei încearcă să transmită.
Dar cum comunică copiii prin desen şi cum putem interpreta mesajele lor ascunse?
Ce ne spun instrumentele de desen pe care le aleg?
- Îi place sau nu să picteze cu mâinile?
- Ce instrumente foloseşte?
- Cât de mare e coala de hârtie?
Uneori, în funcţie de caz, putem înţelege multe prin prisma instrumentelor (şi a tehnicii) pe care cei mici le (sau o) aleg pentru a se exprima.
Atunci când ei doresc mai degrabă să deseneze cu mâinile şi nu îi deranjează că se murdăresc, înseamnă că cel mic nu este inhibat în vreun fel şi se simte liber să se exprime indiferent de cât de mult se murdăreşte. Din contră, atunci când copilul se stresează că s-a murdărit şi nu mai vrea să picteze deoarece este colorat pe mânuţe, ni se transmite un semnal clar că noi, ca părinţi, ar fi bine să nu insistăm în privinţa curăţeniei, să îi explicăm cu blândeţe că toate culorile se curăţă la sfârşit şi că poate picta în voie. Putem să îi arătăm că pictăm şi noi împreună cu el cu ajutorul mâinilor, încurajându-l astfel.
Atunci când aleg să deseneze cu carioci mai groase, poate fi un semn că sunt hotărâţi, nu sunt dispuşi să se aplece asupra foii şi să se concentreze pe un desen creat cu creionul ascuţit. Bineînţeles, acest lucru depinde şi de vârstă: un copil mai mic poate preferă cariocile şi datorită faptului că le poate ţine mai bine în mânuţă. Dar, odată ce se descurcă cu mai multe instrumente de scris, şi alegerea acestora ne poate spune ceva despre cum se simte copilul în acel moment.
Mărimea colii de hârtie (sau a spaţiului ocupat – căci uneori îi lăsăm pe copii să se exprime desenând pereţii) contează şi ea. Aceasta ne arată care este spaţiul pe care copilul doreşte să îl ocupe – cu cât este mai mare, cu atât copilul este mai expansiv, doreşte să acapareze tot. Asta nu înseamnă neapărat (sau de fiecare dată) că un copil care ocupă puţin spaţiu este un copil sensibil, ci poate să ne arate că cel mic este capabil să se concentreze.
Umple toată pagina cu desene – sau doar o parte?
Un copil sociabil, cu fire deschisă, solară, va umple întreaga foaie cu desenele sale, fără restricţii sau temeri. Dr. Evi Crotti ne confirmă că acest copil este sigur de afecţiunea pe care o primeşte.
Din contră, „un copil care ocupă spaţiul din partea de jos sau la stânga foii are mare nevoie de dragoste, de mângâierea şi protecţia părinţilor, mai ales a mamei” (Dr. Evi Crotti – Desenele copilului tău. Interpretări psihologice).
Dacă desenul este făcut în partea de sus sau în dreapta foii, copilul este mai degrabă visător şi are nevoie să stea mai mult în mediul extern, să se mişte pentru a-şi exprima vitalitatea, are nevoie de comunicare. Totodată, partea dreaptă este asociată cu tatăl.
De unde începe să deseneze?
- Poziţia centrală:
Copiii mici, care abia au început să deseneze, vor folosi o poziţie centrală, subliniind astfel egocentrismul care îi caracterizează în mod natural.
- Marginea paginii:
„Începerea de la marginea foii poate indica o inhibiţie ori sentimentul de înstrăinare faţă de mediu. Este ca şi cum ar fi împiedicat să exploreze, să investigheze şi să ocupe locul pe care-l aşteaptă în exprimarea propriilor sentimente. ” (Dr. Evi Crotti – Desenele copilului tău. Interpretări psihologice).
Şi marginea aleasă contează – partea stânga este asociată în mod tradiţional cu trecutul, cu siguranţa oferită de braţele mamei, pe când partea dreaptă este, cum am spus şi mai devreme, asociată deschiderii, dorinţei de creştere, de explorare.
Cum îl putem încuraja pe copil să se exprime mai mult prin desen?
Este simplu: oferiţi-i toate ustensilele necesare desenului (culori, carioci, creioane, pensule, hârtie), stabiliţi care sunt regulile – unde are voie şi unde nu are voie să deseneze şi lăsaţi copilul să se exprime.
Nu este nevoie să oferiţi instrucţiuni. Un copil care nu este îndrumat la fiecare mişcare se va simţi liber să se exprime, va avea încredere în el şi–şi va arăta independenţa.
Staţi alături de copil în timp ce desenează. Observaţi-i mişcările, frustrările, reuşinţele, fiţi acolo pentru el atunci când are nevoie.
Încurajaţi-l pe cel mic să deseneze atunci când se simte nervos, dar şi atunci când se simte fericit. Va înţelege astfel că şi acesta este un mod de exprimare a ceea ce simte şi se va folosi de el în situaţii similare.
Păstraţi creaţiile copilului pentru a-i arăta că ceea ce a creat este valoros pentru voi ca părinţi.
Desenul este o modalitate minunată de exprimare, o combinaţie de joacă, auto-descoperire şi reflecţie a lumii interioare a copilului. Cum comunică copiii prin desen? Răspunsul este simplu: prin fiecare linie, culoare şi formă pe care o creează, ei ne oferă indicii despre lumea lor emoţională. Trebuie doar să fim atenţi şi să încercăm să le să descifrăm.
Pentru mai multe informaţii despre modul încare copiii comunică, citeşte şi aceste articole:
Activităţi recomandate pentru a stimula creativitatea copiilor:
- Învățăm despre artă și decupăm având ca model operele lui Matisse – activitate simplă și creativă pentru copii de peste 4-5 ani.
- Întâmplări mărunte cu pictori mari – carte despre artă pentru copii, despre Monet, Van Gogh si Kandinsky, cu ilustrații create în stilul fiecărui pictor. Puteți citi recenzii aici și aici.