Cum îmi ajut copilul să își depășească frica de întuneric?

Cum îmi ajut copilul să își depășească frica de întuneric?Teama de intuneric este comuna in randul copiilor, dar asta nu inseamna ca ar trebui sa o acceptam ca atare si sa nu o combatem in vreun fel. Cum îmi ajut copilul să își depășească frica de întuneric? Gasesti in articol 5 pasi care sa te asiste in acest sens.
“Mama, duc cartea asta în fugeagie ca să citim mâine mimineață!”
Îmi spune asta și o ia lipa-lipa spre sufragerie, unde, de obicei, este o veioză aprinsă mereu seara. Dar de data asta e întuneric, căci fratele ei a stins-o, “ca să facă economie la curent”.
Izbucnește deodată în plâns și îmi spune, asa cum poate, printre lacrimi, că nu poate să intre în sufragerie căci e întuneric.
O iau în brațe, aprind lumina, lăsăm cartea și mergem la culcare.
Cu ea lipită de mine, așteptând să adoarmă, mă întreb:
Cum îmi ajut copilul să își depășească frica de întuneric?

Cum îmi ajut copilul să își depășească frica de întuneric?

  1. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să îi ofer înțelegere și empatie: “Te-ai speriat. Sunt aici cu tine. Ești în siguranță.”

2. Am numit emoția: “Te-ai speriat pentru că era întuneric în sufragerie. De obicei lumina e aprinsă, dar de data asta a stins-o Octavian.” Atunci când teama capătă un nume, ea își pierde din putere. Studii arată că, atunci când frica este numită și conștientizată, activitatea creierului se mută din sistemul limbic (responsabil cu reacțiile de tip fugă-luptă-îngheață) în cortexul prefrontal. Știu, această parte a creierului abia începe să se dezvolte la copii, dar asta nu înseamnă că nu trebuie folosită.

Ce altceva voi încerca?

Cum frica se disipă prin plâns, râs, transpirat sau tremurat, voi alege:
  1. Să o ajut să se confrunte cu frica pe care o simte, avându-mă alături, astfel încât să poată să plângă dacă are nevoie, dar într-un mediu sigur și nefiind într-o situație terifiantă. Ideea este să se descarce în brațele mele, înconjurată de iubire, și să vadă că totul e ok, lumina e mai difuză, dar nu e nimic amenințător în întuneric.

2. Ne vom juca cu păpuși cărora le e frică de întuneric. Le vom băga sub o pătură, iar ele vor ieși de acolo speriate, țipând haios. Copilul va râde (depășindu-și propria frică) văzând reacția lor și va trebui să le liniștească ținându-le în brațe.

3. Vom citi cărți pe această temă:

“Nu ţi-e somn, ursuleţule?” este o carte potrivită pentru 2-3 ani care “nu ne prezintă o soluţie-minune, ci mai degrabă ne sugerează, prin căldura ilustraţiilor şi tonul blând al textului, că întotdeauna cea mai potrivită atitudine e una bazată pe calm, încredere şi dragoste.”
Altă carte care mi-a atras atenția este cea descrisă aici:
Se numește “David și puiul de întuneric”.
Într-adevăr, are mai mult text, dar cred că ne poate ajuta dacă o adaptez puțin atunci când i-o citesc.
Sper să o ajut să își depășească această teamă cu ușurință și sper să te fi ajutat și pe time cu informațiile de mai sus, astfel încât puiului tău să nu îi mai fie frică de întuneric!
Dacă te-am ajutat, te-am inspirat, te-am bucurat, te invit să ma urmărești. Mulțumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *