Cum te-ai simți dacă, pe la 3 ani, copilul tău ți-ar spune că mai e cineva în casă cu voi? Te-ai gândi probabil la toate filmele cu fantome pe care le-ai văzut, sau te-ai întreba dacă copilul e sănătos. Ori poate te-ai gândi cel puțin că cel mic nu prea are cu cine să se joace și ar trebui să-i extinzi grupul de prieteni.

Nu mai știu exact când am aflat de prietena imaginară a fiului nostru, era cred în jurul vârstei de 3 ani. S-a infiltrat în viața noastră subtil, pe nesimțite. El o suna zilnic ca sa îi aduca borș, ea venea din Germania cu borșul (trebuia să ne prindem de la început că treaba e serioasă). Apoi a început să stea la noi și a trebuit să îi gătească. Ei îi plac salatele mai exotice, în care pui și castraveți, și ardei, și drojdie și un plic de zahăr vanilat. În vară deja am aflat că ea i-a dat carnetul ei de conducere, ca să poată să conducă și el. Apoi a tot stat pe la noi, au dat petreceri. Ieri a fost ziua ei, a făcut 4 ani. El i-a făcut un tort de zăpadă, cu 4 bețe în loc de lumânări. Cine știe cum va evolua această relație! Cert este că probabil așa va fi și în realitate, peste vreo 10 ani, fără partea cu carnetul, sau salatele cu drojdie. Nici nu o să ne dăm seama când a intrat o fată în viața noastră.

În fiecare familie e diferit. Unii prieteni imaginari merg la serviciu și aduc bani acasă (ne-ar prinde bine și nouă unul). Alții se așează la masă cu întreaga familie și e posibil să trebuiască să le păstrezi scaunele disponibile. Am auzit și de un caz în care a trebuit să oprească mașina ca să vină și prietenul imaginar. În trafic, seara, în București.

Se pare că circa 37% dintre copii au cel puțin un prieten imaginar. Unii copii au animale ca prieteni imaginari, alții oameni, iar unii au creaturi fantastice. Sunt și unii copii care au mai mulți prieteni imaginari.

Ar părea logic ca cei care au prieteni imaginari să fie copii mai retrași, introvertiți. Dar studiile nu ne arată asta, din contră: copiii sunt sociabili, veseli și au inteligența emoțională bine dezvoltată.

Se pare că prietenii imaginari sunt mai frecvent întâlniți la copiii singuri la părinți sau la cei care nu sunt expuși la ecrane. Imaginația lor zburdă și e bine să fie așa.

În plus, un prieten imaginar poate fi de un real ajutor atunci când copilul întâmpină situații greu de gestionat. Un prieten imaginar îl poate ajuta pe copil să își depășească fricile, poate fi expresia traumelor sale nerostite și poate să îi ofere putere copilului prin sentimentul de competență pe care cel mic îl resimte având grijă de prietenul imaginar. Iar noi, ca părinți, putem să ne folosim de prietenul imaginar pentru a afla gândurile și temerile copilului, putem să ne ajutăm de prietenul imaginar pentru a pansa rănile copilului și, de ce nu, ne putem conecta frumos cu copilul ascultându-l și intrând în lumea lui.

Astăzi este 1 martie, cu zăpadă multă și -17 grade C. Pe unii doar imaginația îi va ajuta să se simtă mai “la căldură”, altora șosetele de lână le vor fi utile în drumul spre muncă, iar unii părinți norocoși vor reuși să iasă afară cu copiii și să se joace în zăpadă.

Indiferent dacă cel mic are sau nu prieteni imaginari sau dacă noi suntem mai “cu picioarele pe pământ” sau mai “cu capul în nori”, eu vă urez o primăvară frumoasă, cu joacă, bucurie și iubire!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *