Am născut de câteva luni și timpul pe care îl pot petrece cu copilul cel mare s-a scurtat și fragmentat foarte mult. Mă simt frustrată și nervoasă din acest motiv, mai ales pentru că îi văd comportamentul schimbat, este nervos, țipă, deseori nu te înțelegi cu el.Oricât ai citi, nimic nu te pregătește pe deplin pentru aceste momente și oboseala își spune și ea cuvântul.
Ce încerc cel mai mult să fac în fiecare zi este să mă conectez cu el, prin joacă. În felul ăsta, îi mai torn iubire în rezervor, mă relaxez și eu, eliminăm amândoi din stres și ne apropiem. În plus, îl ajut să se descarce printr-o modalitate jucăușă.
Iată câteva exemple de jocuri care funcționează la noi (este vorba de un băiat de 3 ani și 10 luni):
- Ne alergăm prin parc. Mai mult eu îl alerg pe el și când se lasă prins (căci se oprește că să-l prind) îl iau în brațe și ne învârtim.
- Ne batem cu pernele. Mai mult el pe mine. După ce cad spectaculos, mă pot ridica doar după ce am primit un pupic.
- Ne jucăm de-a călăritul prin casă. El se suie în spatele meu, iar eu trebuie să îl duc în galop prin toată casa, apoi să-l trântesc nărăvaș în pat.
- Cântăm împreună, folosind toate instrumentele din casă. Punem și jucăriile de plus să cânte, fiecare cu un instrument în fața sa. E mare gălăgie și ne prinde bine, mai ales că deseori avem nevoie să fie liniște în casă, pentru a putea dormi cea mică.
- Îl fugăresc și, atunci când îl prind, îi spun cu voce tânguitoare: “Te iubeeesc! Nu îți mai dau drumul niciodată! Te voi ține lipit de mine! Sunt ca un scotch!” El râde, adoră îmbrățișarea, apoi dă ușor să se zbată. Eu mă prefac că îmi scapă din strânsoare și o luăm de la capăt.
Atunci când folosim joaca fizică pentru a diminua stresul, anxietatea se reduce, iar copilul redevine luminos. Joaca fizică îl ajută pe copil să își folosească energia pe care ar fi consumat-o țipând, aruncând cu lucruri în jur, iar râsul ajută prin eliberarea de oxitocină și de endorfine.
Ne reconectam în acest fel, eliminăm din stres într-un mod frumos și apoi restul zilei este petrecut mult mai în liniște, copilul este mai cooperant.
Va invit să încercați și să vedeți ce îl face pe copilul vostru să râdă (în afară de gâdilat, căci prin gâdilat îi luăm din putere și control), să vă alergați, să vă bateți cu pernele, să vă călăriți, iar apoi să îi urmăriți comportamentul. Timpul special petrecut zilnic (făcând cu copilul doar ce își dorește el) și joacă fizică ajută mult relația părinte-copil prin apropiere, conectare și eliminare a stresului.
Lasă un răspuns