Îmi țin copilul în brațe în mașină!?

Un bărbat de vreo 30 de ani își conduce mașina pe aleea de lângă blocul nostru, cam cu 30km/h. De departe, fără să vezi toate detaliile, ai fi spus că e prudent. Se apropie de noi, care așteptam să traversăm. Suntem șocați să vedem că are în brațe un bebeluș de circa 8-9 luni. Copilul e încântat, zâmbește, are mânuțele pe volan. Tatăl îl ține cu o mână, pe cealaltă o are pe volan. Ajung la intersecție, încetinesc. Mașina aproape se oprește, ușurel. Capul copilului se apleacă repede în față, aproape atinge volanul. Tatăl e relaxat, accelerează și trec mai departe.
Noi suntem în stare de șoc. Am văzut totul în câteva secunde, nu am putut să reacționăm, nici nu știu ce am fi putut face. Încă mă gândesc că ar fi fost bine dacă îi făceam semn să oprească, dacă îi explicam că e extrem de periculos ce face, că acel suflet mic și frumos poate să îi moară în brațe sau poate să zboare prin parbriz la câțiva metri depărtare după o tamponare ușoară, probabil el ar fi știut mai bine, doar e copilul lui..
Am rămas cu imaginea lor în minte, mi-a intrat în suflet..
Ieri am citit despre accidentul din Buftea. Un copil a murit pentru că nu avea centură și nu stătea într-un scaun de mașină potrivit vârstei sale.
Știu, pe vremea noastră stăteam cu toții pe bancheta din spate cum ne venea. Să stai pe mijloc ca să vezi bine era o adevărată plăcere. Și iată că am supraviețuit. Suntem bine.
Probabil astfel de accidente nu se întâmplă des, dar nu asta contează. Contează că mor copii, deși părinții, sau cei care ar trebui să aibă grijă de ei, ar fi putut să îi țină în siguranță. Chiar dacă este un caz la un milion, ce faci dacă acel caz este chiar copilul tău? Știu, nu îți face plăcere să citești asta, dar poate așa te conving să îl pui în scaunul de mașină și să îi pui centura. Chiar dacă mergeți “până la colț”.
Îmi poți spune că nu stă în scaun, că plânge, că nu vrei să îl lași să plângă, așa că îl iei în brațe și îl ții bine. E în siguranță..
.. Dar de fapt nu e. Îmi aduc aminte o scenă dintr-un film în care o mamă își pierde copilul într-un accident de avion. Petrece mult timp apoi gândindu-se că trebuia să îl țină mai strâns, că e vina ei că l-a scăpat. Un prieten îi face o propunere cam periculoasă pe care ea o acceptă: îi dă o cutie de câteva kilograme, îi spune să o țină bine-bine ca și cum ar fi copilul pe care l-a pierdut. Să o țină ca și cum ar fi el și acum, dacă îl ține îndeajuns de bine, îl va salva. El va trăi. Se suie în mașină, ea cu acea cutie în brațe, în spate. Accelerează și se izbesc cu putere de un zid. Cutia îi scapă din mâini. Plonjează. Mama, zguduită bine, se convinge că nu l-ar fi putut salva. Că nu a fost vina ei.
Ce vă rog așadar: nu mergeți cu copiii în brațe în mașină, cu ei zbenguindu-se pe bancheta din spate, cu ei pe locul din dreapta, sau, de neînțeles, cu ei la volan. Le puneți viața în pericol și, în caz că se întâmplă, riscați să nu mai puteți trăi cu ce s-a întâmplat.
Ce soluții există?
De la naștere până la 13kg sau măcar până la 6 luni, scoica auto este cea mai potrivită pentru transportarea copiilor cu mașina.
Scoica auto este depășită atunci când capul bebelușului ajunge la marginea de sus a acesteia sau când bebelușul a atins limita maximă admisă de kg.
Aceasta se instalează exclusiv cu spatele la sensul de mers, fie pe baza isofix, fie cu centura de siguranță a autoturismului.
Dacă alegeți să puneți scoica pe locul pasagerului din dreapta, airbagul trebuie dezactivat.
Scaunul auto rear facing prelungit 9-18/25 kg (6 luni-4/6 ani) este scaunul auto care permite instalarea cu spatele la sensul de mers până la minim 18kg ale copilului. Pentru un copil, circulatul cu spatele la sensul de mers este de 5 ori mai sigur ca mersul cu fața. De aceea este indicat să se folosească aceste scaune rear facing (cu fața în spatele sensului de mers) până la vârste cât mai mari, de 3-4 ani. Nu vă faceți griji că se plictisește, poate să poarte o conversație cu voi și din această poziție. Poate vedea pe geam, prin lunetă, sau în lateral. Dacă plânge ori vociferează, vă puteți opri, vă dați jos, faceți o pauză, vă mișcați. Apoi îi explicați că în mașină toată lumea poartă centura și el trebuie să stea în scaunul său, cu centura pusă, pentru a putea ajunge la destinație.
De ce cu spatele la sensul de mers până la vârste atât de mari?
Pentru că, în caz de impact, copilul de până la 3-4 ani care stă într-un scaun auto cu fața la sensul de mers (forward facing) poate suferi leziuni ale gâtului (fracturi ale coloanei) și umerilor. Capul nu este nici el la fel de bine protejat ca în cazul unui scaun cu spatele la sensul de mers (rear facing). Puteți înțelege diferențele din video-ul următor:
Scaunul inaltator 18/25-36 kg (4/6-12 ani) este al treilea tip de scaun pentru copii, menit să ofere o protecție laterală capului și să coboare centura mașinii la nivelul corect.
Acest tip se scaun se instalează doar cu fața la sensul de mers. Dacă alegeți să îl puneți pe scaunul pasagerului din față (deși nu e recomandat, locurile din spate sunt mai sigure), airbagul trebuie dezactivat.
Copilul poate folosi un scaun înălțător atunci când centura mașinii îi trece peste picioare și nu peste bazin. Aveți mare grijă ca centura să nu treacă peste abdomen. În caz de accident, copilul poate suferi leziuni interne sau poate surveni decesul. Atenție și la umeri, deseori copiii de 4 ani nu înțeleg pericolul și își scot mâna de după centură.
Îmi puteți spune că scaunele auto sunt scumpe. Da, pot fi. Dar există și variante sigure la prețuri acceptabile. Și oricum, viața copilului este neprețuită. Puteți alege să nu mai cumpărați atâtea jucării o perioadă, să vă jucați cu pietrele și cu bețele, cu jucării mai vechi. Hainele nu trebuie să fie de firmă. Copilul le va murdări oricum. Strângeți astfel bani și puteți să îi oferiți copilului siguranță în mașină.
Atenție, însă! Întrucât nu cunoașteți istoricul scaunelor auto second hand, iar acestea este posibil să fi fost implicate într-un accident și astfel să nu mai fie atât de sigure, este recomandat să cumpărați ori un scaun nou, ori unul second hand de la un cunoscut, un prieten ori o persoană de încredere.

Sper sincer să vă fi pus pe gânduri măcar puțin cu acest articol și dățile viitoare când plecați cu mașina să vă asigurați că cel mic stă în scaunul său, cu centura bine pusă.

Menționez că informațiile cu privire la tipurile de scaune le-am luat de pe grupul de facebook Rear facing prelungit Romania, pe care vi-l recomand cu multă căldură. Nici noi nu am știut la început de drum care sunt recomandările, dar, cu ajutorul părinților din această comunitate, ne-am educat și am luat niște decizii mult mai bune pentru siguranța copiilor. Vreau să subliniez că nu am nimic de câștigat dacă intrați pe grupul acesta, ar fi doar satisfacția că am ajutat.

Întrucât știu cât de dificil poate fi să distrezi un copil care s-a plictisit în mașină, sâmbătă, la Jocul săptămânii, voi veni cu sugestii de jocuri ce pot fi jucate în mașină, cu cei mici, de către un adult care stă în spate, cu ei. Fără tabletă sau telefon.

Dacă doriți să citiți și alte sugestii de jocuri sau articole de parenting necondiționat, cu empatie și cu limite puse cu blândețe, vă invit să urmăriți pagina de facebook Făurim Oameni. Mulțumesc!

3 thoughts on “Îmi țin copilul în brațe în mașină!?

  1. Pingback:#22 Campanii cu suflet | parenting cu blandete

  2. Pingback:Faurim Oameni | #16 Jocul săptămânii -

  3. Pingback:Faurim Oameni | Lista de cumpărături nou născut -

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *