Stereotipurile care ne influenţează viaţa

Băieţii sunt de pe o paneta, fetele de pe alta

Indiferent care ar fi aceste două planete, este oare bine să îi catalogăm şi să ne comportăm diferit cu cei mici în funcţie de genul lor?

Vin mai întâi cu un exemplu: băieţii trebuie să nu plângă, să fie puternici, să aibă părul scurt şi să poarte culori sobre. În schimb, fetiţele trebuie neapărat îmbrăcate în roz, au nevoie de bentiţe încă din primele luni de viaţă, trebuie să fie frumoase şi nu neapărat inteligente sau active fizic şi să se joace cu păpuşi sau de-a casa, de-a bucătăria ori să înveţe să facă curăţenie.

Sună cunoscut? Cel mai probabil da. Aşa am fost crescuţi şi încă găsim destul de des în jurul nostru aceste tendinţe.

Studii recente ne arată că încă înainte de a împlini 3 ani, mulţi copii înţeleg şi chiar aplică în viaţa de zi cu zi stereotipuri legate de diferenţele între sexe. Copiii devin din ce în ce mai influenţaţi pe măsură ce cresc (Ruble, 1998, 2006). Discutăm aici atât despre diferenţe legate de aspect, jucăriile aşa-zis specifice băieţilor şi fetelor, cât şi despre stereotipurile în ceea ce priveşte trăsăturile lor: putere, cine plânge şi cine nu ar trebui să o facă, etc.

Pe măsură ce cresc, copiii tind să creadă că este normal ca fetele să stea în bucătărie, să gătească, să aibă grijă de copii, iar băieţii să se încline către meserii tehnice şi să nu se implice în treburile casnice. Ei cel mult duc gunoiul.

Ei bine, lucrurile se întâmplă aşa pentru că aşa am fost crescuţi: tu eşti băiat, băieţii nu plâng! Vaai, ce fetiţă frumoasă! Nu contează dacă este inteligentă, primul lucru care i se spune este că e frumoasă şi i se laudă hainele. Apoi ne enervăm că vrea să i se cumpere multe haine, să fie în pas cu moda. Aşa am crescut mulţi dintre noi probabil.

Problema este vizibilă şi la şcoală, unde fetele sunt îndrumate (uneori împotriva înclinaţiilor), să urmeze cursuri din profilul uman, iar băieţii din profilul real. Puţini sunt băieţii care sunt încurajaţi sădevină asistenţi, ori fetele care vor să devină piloţi.

Un studiu recent relevă faptul că aceste stereotipuri le afectează pe fete încă de la vârsta de 6 ani, ele crezând că persoanele inteligente sunt de gen masculin, nu de gen feminin. Studiul a fost făcut de cătreLin Bian, doctoral student – University of Illinois, NYU psychology professor Andrei Cimpian şi Sarah-Jane Leslie, professor of philosophy – Princeton University. Iată deci cum fraze inocente din copilărie le pot influenţa încet–încet viitorul copiilor şi nu neapărat într-un mod pozitiv.

Acelaşi studiu ne arată că băieţii cred că fetele iau note mai bune decât ei. Şi ghici ce? Este doar un pas de la a ţi se spune că nu eşti muncitor, la a o crede şi, apoi, la a fi aşa cum ţi s-a spus că eşti.

Ce putem face?

Primul pas e clar: începem prin a nu le mai spune băieţilor: tu eşti puternic, fetele sunt slabe sau a le încuraja pe fete să fie preocupate de aspectul fizic. Practic ar trebui să evităm şi să îi încurajăm pe ceilalţi să evite orice fel de stereotip.

Putem să îi încurajăm pe fete şi băieţi să se joace împreună. În acest fel se vor influenţa reciproc: se pot juca „de-a casa„, dar se pot şi caţăra în copaci.

Cu diferite ocazii, le putem spune, de exemplu – fetelor: „Este mult mai practic să te joci îmbrăcată în pantaloni scurţi” şi băieţilor: „Poţi să plângi dacă simţi nevoia, trebuie să laşi sentimentele astea săiasă afară. Cu toţii plângem uneori.”

Încearcă să le sădesti semnul întrebării în suflet: Oare toate mamele stau acasă şi au grijă de familie? Iată un tată care face asta! Uite, ea este mecanic auto, iar el este cofetar!

Şi nu în ultimul rând, să nu uităm că noi suntem un exemplu pentru ei. Mama poate şi ea să schimbe un bec, tatăl poate să gătească. Amândoi merg la serviciu şi amândoi au grijă de copii.

La noi în familie cele de mai sus sunt total valabile. Cu o excepţie pe care am moştenit-o de când eram mică: bărbatul duce gunoiul. Este un stereotip moştenit, pe lângă un obicei care îmi convine, căci e neplăcut să duci gunoiul.

Haideţi să depăşim stereotipurile şi să ne ajutăm copiii să devină exact aşa cum îşi doresc! Soţul meu cel puţin ar fi încântat să nu mai ducă doar el gunoiul!

La voi în casă cine duce gunoiul?