Orice părinte își dorește să vadă cum copilul lui ia nota maximă la toate materiile vieții – familie, carieră, bani – și sunt sigură că și tu ești unul dintre acești părinți. Așa că, desigur, întrebarea este: ce poți face pentru a-i transmite copilului o mentalitate menită să-l ghideze spre succes?
Unul dintre cei mai importanți factori care contribuie la dezvoltarea copilului și la succesul lui ulterior este încrederea în sine. În prezent, foarte multe persoane se confruntă cu lipsa încrederii în sine, iar această problemă a devenit tot mai dezbătută și analizată de către specialiști.
Încrederea în sine este un factor-cheie atât în plan personal, cât și în plan profesional. Fie că vorbim despre a avea performanțe bune la școală, a lua un interviu, despre a construi relații bune cu prietenii și colegii, cu soțul sau soția, încrederea și stima de sine au un impact major în viața oricărei persoane. Iar ceea ce se construiește în copilul de astăzi, va avea ecouri în adultul de mai târziu.
Este înnăscută încrederea în sine, sau se dezvoltă în timp?
Răspunsul este da la ambele variante.
Copiii se nasc știind că sunt buni, frumoși, că pot învăța să facă tot ceea ce își doresc. Ei nu au o gândire autocritică și nici nu se simt imperfecți. Ei doar explorează diversele dimensiuni ale lui “a fi”. Așadar, ei au o bază solidă pentru a dezvolta o încredere în sine sănătoasă.
La baza încrederii în sine stă imaginea de sine a copilului.
Imaginea de sine se formează până la vârsta de șapte ani, aceasta modelându-se în conștiința copilului în funcție de ceea ce spun ceilalți despre el, în funcție de comportamentul lor față de el, sau de emoțiile pe care le trezește în ei.
Copilul absoarbe și depozitează toate cuvintele, părerile, felul în care ceilalți se comportă cu el, încurajările și criticile care-i sunt adresate, pentru a-și construi un autoportret mental care îl ajută să răspundă la următoarele întrebări:
- Cine sunt eu?
La această întrebare copilul își răspunde cu toate laudele și criticile pe care le-a auzit. El se poate considera deștept, curajos, sociabil, frumos, sau prost, laș, timid, urât. Fiecare cuvânt care i-a fost adresat are forța de a hrăni, sau a distruge. Așadar, mesajul primit din partea adulților care îl au în grijă este unul deosebit de important pentru dezvoltarea sa ulterioară.
- Ce pot face eu, care sunt abilitățile mele, sau ce sunt în stare să fac?
La această întrebare copilul răspunde cu toate acele lucruri pe care le poate face, fie că este vorba despre un sport, a spune poezii, a-i face pe părinții săi fericiți sau despre nereușitele sale, care i-au rămas impregnate în memorie și care într-o măsură mai mare sau mai mică, l-au făcut să se simtă incapabil. Acest lucru este cunoscut și sub denumirea de abilitate percepută și competență percepută. Ceea ce copilul consideră că știe și poate face.
Astfel că, încredere în sine a copilului este influențată de informațiile pe care le primește despre sine de la părinți, bunici, bonă, frați sau prieteni. Imaginează-ți că el, copilul, nu are o oglindă în care se poate privi și evalua și adună cioburi de la cei din jurul său pentru a-și construi această oglindă.
Atunci când mesajele primte sunt nu doar diferite, dar opuse, să presupunem că bunica îi spune că este “inteligent”, în timp ce tatăl îi comunică opusul, acest lucru va duce la formarea unei imagini de sine instabile. Copilul nu va ști dacă este “inteligent”, așa cum spune bunica, sau “greu de cap” cum îi spune tatăl. Mesajele transmise de ceilalți adulți semnificativi din viața sa, dar și succesele sau insuccesele lui viitoare, vor determina cum va înclina balanța încrederii în sine la maturitate.