Acest articol ne ajută să înțelegem cum se realizează identificarea anxietății la copii, pornind de la contextul pandemiei, criteriile putând fi aplicate și în alte situații.
Acum ceva timp am publicat un interviu cu Psih. Mihaela-Leocadia Hartescu despre cum putem să ne gestionăm noi, adulții, anxietatea. Nu de alta, dar ne punem noi masca de oxigen mai întâi, ca să ne putem ocupa apoi de ei, într-un mod responsabil. Altfel, nu facem nicio treabă.
Iar astăzi vorbim despre anxietatea celor mici. Psih. Mihaela-Leocadia Hartescu ne ajută de această dată să trecem prin hățișul de emoții pe care le simt copiii noștri. Iată ce am aflat:
Cum identificăm anxietatea la copii?
Copiii își manifestă și ei anxietatea, la fel ca adulții, prin modificări pe plan emoțional și comportamental.
Pe exemplul pandemiei, perioadă în care cei mici și cei mari și-au schimbat rutina, sau poate au schimbat casa (ducându-se la bunici, la țara etc), la fel cum se întâmplă în orice alt context de schimbare, este normal să fi apărut modificări ale somnului, apetitului, energiei, schimbări pe plan emoțional și comportamental.
Ce ar trebui să ne atragă atenția?
Putem astfel urmări dacă modificările privind aspectele de mai sus sunt constante și persistă:
- somn agitat, coșmaruri, frica de separare
- lipsa poftei de mâncare, sau din contră, nevoia de a mânca mai mult față de cât mânca de obicei
- apatie, refuzul de a se juca
- conținutul și procesul jocului – jocul este modalitatea privilegiată prin care copiii elaborează emoții, conflicte, traume. Atâta timp cât copilul reușește să exprime fricile, furia, preocupările și dorințele prin joc, este un semn pozitiv.
- relația de atașament cu părinții (tantrumurile frecvente, frica de a nu pierde părinții)
Criteriul legat de vârsta copilului
De asemenea, merită luată în considerare perioada de dezvoltare în care se află copilul. Diverse manifestări sunt specifice anumitor etape. De exemplu, frica de separare este specifică perioadei 10-18 luni, iar tantrumurile au o intensitate particulară în jurul vârstei 2/4 ani.
Deși pot exista excepții, în general la copiii sub 10/12 ani (pre-pubertate) atunci când vorbim despre anxietate, vorbim de fapt de anxietate ca și simptom în relația cu familia. Din acest motiv, este foarte important ca noi, ca și părinți, să fim conștienți de propriile emoții și să găsim modalități pentru a le tolera și gestiona. Astfel, felul în care gestionăm propriile emoții devine exemplu pentru copilul nostru, ajutându-l să conștientizeze, să simtă și să își gestioneze emoțiile. Cred cu putere că cei mici sunt foarte acuți observatori și simt amplificat, la nivel emoțional. Astfel, având grijă de propriile emoții, evităm riscul de a ne “contamina” copilul cu anxietatea noastră, iar el să exprime emoțiile pe care noi nu reușim sau nu ne dăm voie să le simțim/exprimăm constructiv.
În orice caz, amintiți-vă că toate acestea sunt modalități prin care cei mici își comunică suferința.
Remarcați și momentele de bucurie
După ce am aflat cum se realizează identificarea anxietății la copii, pornind de la contextul pandemiei, sfatul specialistului privind celelalte aspecte ce pot fi abordate se regăsește în următoarele paragrafe.
Sunteți invitați să dezvoltați un ochi ”special”, cu care să vedeți și momentele de bucurie, conectare, descoperirile pe care le fac copiii în orice context nou, de schimbare.
În cazul pandemiei acestea au arătat astfel: mulți copii au fost foarte fericiți să fie acasă cu mami și cu tati, chiar și atunci când aceștia trebuiau să și lucreze. Alții au fost bucuroși că o dată cu această experiență au putut merge la țară la bunici, unde au fugit cât au dorit ei în grădină sau au sărit în bălți și s-au putut juca cu animalele. Alții au descoperit lucruri și jocuri noi urmând interesul și ritmul propriu, în acest spațiu în care nu au participat la activități structurate și organizate ca la grădiniță sau ca la școală.
Merită să ne reamintim că sănătatea emoțională și mentală a copiilor noștri și a noastră sunt ceea ce contează cu adevărat atât pe termen scurt, cât și pe termen lung!
În articolul următor vom discuta despre cum ne putem ajuta copiii să își gestioneze anxietatea într-un mod sănătos.
Cu speranța că v-am fost de ajutor, atât eu, cât și psih. Mihaela-Leocadia Hartescu vă rugăm să ne spuneți în ce fel vă mai putem ajuta, dragi părinți, în această perioadă, și vă invităm pe grupul de Facebook Făurim Oameni – ajutor în parenting, unde veți găsi ajutor, articole utile și o comunitate formată din părinți care doresc să își crească copiii cu empatie și respect.
Lasă un răspuns