Sunt convinsă că pe acest subiect oricine găsește pe internet diverse scheme și articole, întrebarea este cât de bine este înțeleasă informația. Mulți părinți rețin parțial ideea, confundă termenii și tocmai de aceea le este dificil să redea unui medic problema sau dilema, într-o primă fază. Pentru a putea înțelege mai bine detaliile legate de erupția dinților temporari voi lămuri întâi câțiva termeni.
În primul rând absolut toți se cheamă DINȚI. Există INCISIVI (centrali și laterali), CANINI și MOLARI. Frontul (zona din față mai precis) include dinții vizibili în zâmbet: incisivi centrali, incisivi laterali si canini. Zona laterală include ceea ce toată lumea clasifică a fi ”măsele”: premolari si molari (cu mențiunea că în dentiția de lapte nu există premolari).
Dinții așa-ziși ”de lapte” sunt dinți temporari, denumiți astfel pentru viața lor este limitată, temporară, până când erup dinții permanenți, definitivi.
Cum se numără ei? Păi de la linia mediană (de mijloc) a feței, către distal (posterior, sau spate). Arcadele dentare sunt două: cea superioară (de sus, sau maxilară) si cea inferioară (de jos, sau mandibulară) care este mobilă. De aceea veți vedea peste tot descrierea dinților după nume general (incisiv, molar), nume detaliat (central, lateral), arcada pe care este prezent (superior, inferior) si stânga sau dreapta. Atentie! Stânga sau dreapta se refera la pacient (copil), nu la noi, cei care privim copilul.
Ca scurt exercițiu, un copil va avea erupți până la vârsta de 3 ani 20 de dinți, 10 superiori și 10 inferiori, după cum urmează: 2 incisivi centrali superiori și 2 inferiori, 2 incisivi laterali superiori și 2 inferiori, 2 canini superiori și 2 inferiori, 4 molari superiori și 4 inferiori.
Ce puțină lume știe este că formarea efectivă a dinților (temporari) începe încă din perioada sarcinii, din burtica mamei. Și mineralizarea smalțului la fel. De la naștere și până la momentul erupției efective, dinții parcurg un traseu din profunzimea osului până spre suprafață.
Ordinea erupției dentare temporare este, în majoritatea covârșitoare, după cum urmează:
-incisivii centrali inferiori : 6 – 10 luni
-incisivii centrali superiori: 8-12 luni
-incisivii laterali superiori: 9-13 luni
-incisivii laterali inferiori: 10-16 luni
-primii molari superiori: 13-19 luni
-primii molari inferiori: 14-18 luni
-caninii superiori: 16-22 luni
-caninii inferiori: 17-23 luni
-molarii doi inferiori: 23-31 luni
-molarii doi superiori: 24-33 luni
Așa cum se poate vedea în schema atașată (sursa mykidsdentist.com.au) de altfel foarte utilă pentru orientare.
Unde au apărut în ultimii ani variații clare (și vorbesc aici de cazuri văzute de mine, fie pacienți copii, fie copii ai prietenilor) este grupul incisivilor superiori, unde pot apărea deodată 4 dinți! Adică și centralii și lateralii superiori în jurul vârstei de 8-9 luni maxim 10 luni.
Părinții sunt mereu îngrijorați atât de erupția timpurie cât și de cea întârziată, astfel că vă povestesc când este și când nu este cazul să ne facem griji.
Variații normale ale erupției dinților temporari sunt determinate de diverși factori:
- Greutatea la naștere. Copiii cu greutate mare la naștere par să prezinte erupția timpurie a incisivilor (3-5 luni), însă fără nicio influență asupra molarilor.
- Sexul copilului. Statistic vorbind se pare că primii dinți apar mai devreme la băieți, însă pentru ceilalți dinți fetele prezintă un mic avans
- Vârsta mamei și numărul de nașteri. Se pare că după un număr crescut de nașteri, primii dinți erup mai târziu. Iar ca și vârstă, cu cât mama este mai tânără și la primul copil, erupția are loc mai devreme.
- Momentul nașterii. Nașterile premature par să fie însoțite de întârzieri în erupția primilor dinți, însă ritmul se compennsează până la 2 ani și jumătate.
Variațiile patologice ale erupției dinților temporari apar în situații aparte și foarte rare. Ele se pot încadra așa:
- Rahitismul, sifilisul congenital și rubeola prenatală, care sunt însoțite de întârzieri mari la toate grupele dentare (mai mult de 6 luni la fiecare)
- Unele anomalii cromozomiale, cum ar fi sindromul Down, la care dinții temporari erup și mai târziu și prezintă o schimbare a ordinii de erupție, respectiv primul molar înaintea incisivului lateral, adică foarte atipic
- Febrele eruptive au o influență mică, respectiv pot determina o accelerare a erupției.
- Mai există o situație, care deși nu are implicații generale patologice, alarmează de obicei părinții și personalul medical: dinții natali și neonatali. Cazurile sunt excepționale, unul la 2000-3500 nașteri și se referă la centralii maxilari. Aceștia pot vi vizibili pe arcadă fie la naștere (dinți natali), fie erup după 30 zile de la naștere (neonatali). În general dinții în cauză mai prezintă și hipoplazii de smalț plus defecte ale rădăcinii, pierzându-se destul de repede de pe arcada.