Empatia

Trei ani și două luni și, după o lungă perioadă când ne-am străduit să îi dezvoltăm inteligența emoțională, pot spune că atunci am văzut pentru prima oară că avem un copil matur pentru vârsta sa, un copil care este empatic, se străduiește să ajute, să îi înțeleagă pe ceilalti.
Îmi este ciudat să încep prin a ne lăuda și în mod cert mai avem de lucrat la acest capitol cu toții (deseori cei care au mai multă nevoie să își dezvolte inteligența emoțională sunt părinții, întrucât noi am pornit la drum cu un mare deficit în această privință).
Am fost impresionată de reacția copilului meu, care, după ce i-am explicat că sunt supărată deoarece nu m-a lăsat să îi pun picăturile în ochi și am nevoie de puțin timp ca să mă liniștesc, mi-a spus: “Ești mai bine?”; “Mai ești supărată?”; “A fost o supărare mare pentru amândoi, dar trece!”; “Îmi pare rău că nu mi-ai pus picăturile!”. El este cel care, atunci când nu ne simțim bine, vine la noi și ne întreabă dacă suntem mai bine, uneori încearcă să ne ofere și soluții – să bem un ceai, sau ne aduce din mâncarea lui ca să ne fie mai bine. Alteori, când simte că ne enervăm (căci ei simt, oricât am încerca noi să respirăm adânc și să ne controlăm), ne întreabă: “ai nevoie de o îmbrățișare?”. Și da, o îmbrățișare de la persoana pe care o iubim cel mai mult ne ajută mereu.
Este bine să știm că empatia este abilitatea de a înțelege sentimentele altei persoane, să te pui în locul ei, să vezi lucrurile din perspectiva sa.
Cum ne ajută empatia? În primul rând, ea ne ajută în relația noastră cu copilul. A-i arăta empatie înseamnă să ne punem în locul său, să îi înțelegem nevoile, dar nu să îi cedăm oricăror cerințe. Cu ajutorul empatiei, construim o relație solidă cu copilul, el simțindu-se înțeles, acceptat și iubit, și nu pradă emoțiilor care îl copleșesc. El devine astfel mai dispus să ne asculte, este mai cooperant și, în acest fel, relația părinte-copil înflorește. În plus, arătând empatie, îl învățăm și pe cel mic să o arate; căci cea mai facilă metodă de a invăța ceva (orice) este prin exemplu. Copiii își dezvoltă empatia copiindu-i pe cei care au grijă de ei.
Ce putem face pentru a arăta empatie?
– Putem oglindi sentimentele copilului, arătându-i astfel că înțelegem prin ce trece: “Te simți trist pentru că tata a trebuit sâ plece la serviciu. Ai fi vrut să mai stea acasă”.
– Implinindu-i dorinta în imaginar: “Ți-ai fi dorit să nu fie închis magazinul și să putem cumpăra covrigi. Știu că îți plac foarte mult. Mi-ar plăcea să îți pot cumpăra toți covrigii din lume și să ți-i ofer!”.
– Pur și simplu ascultându-l, fără a încerca să îl inveseliți pe copil, să schimbați subiectul sau să îi oferiți ceea ce își dorește atunci când este un lucru periculos sau ceva care încalcă limitele familiei.
– Lăsându-l pe cel mic să plângă în brațele voastre, să își descarce astfel frustrarea, teama sau furia intr-un mediu sigur și plin de iubire.
Empatia ne este de mare ajutor in relatția cu cei mici. Așadar, atunci când nu știm ce să le mai spunem ca să îi ajutăm, cel mai util lucru pe care il putem face este să ne imaginăm că suntem noi la rândul nostru copiii și că trecem prin ce trec ei. Cum am vrea ca mama și tata să se comporte? Ce am avea nevoie să ne spună? Atunci când ne vom răspunde la aceste întrebări, vom putea să ne ajutăm copiii așa cum știm în adâncul sufletului că au nevoie, iar lucrurile vor reintra pe făgașul normal, furtuna se va potoli, iar cei mici vor ști că ne au alături de ei indiferent de ceea ce simt sau de cum se comportă.
Dacă te-am ajutat, te-am inspirat, te-am bucurat cu poveștile mele pentru copii, te invit să urmărești pagina de facebook Făurim Oameni .(Like, Follow – see first – ca să și apară în news feed). Mulțumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *