Vizitele repetate la doctor însoțite eventual de internări și de diferite proceduri care îl sperie pe copil îl pot face să ajungă să dezvolte o teamă legată de spitale și vizite medicale. Manifestările pot fi: de la refuz de a intra în cabinet și de a fi consultat la reacții cum este cea povestită de o bună prietenă: „plânge foarte foarte tare, cu sughiţuri, transpiră instant, se înroşeşte tot, e încordat, se ţine de gâtul meu foarte tare”.

Iată mai jos câteva lucruri pe care le putem face astfel încât să îi ajutăm pe cei mici să își depășească frica:

1. În primul rând, este bine să îi pregătim înainte de a merge la doctor. Cum putem face asta? Spunându-i că peste o săptămână vom merge la doctor și doctorul se va uita în gura sa, în urechile sale, îl va cântări și îl va măsura. Dacă copilul este mai mic, îi puteți lua o trusă de doctor și îl puteți ruga să vă consulte, sau să își consulte jucăriile. Dacă este mai mare, puteți apela chiar la un stetoscop adevărat – va fi fascinat că își/vă poate auzi bătăile inimii! Tot legat de pregătire: dacă copilul va urma să facă un vaccin, spuneți-i adevărul: o să doară, dar o să treacă destul de repede și părinții îți vor fi alături. Este bine să știe de la părinți adevărul și să știe că nu este mințit și se poate baza pe ei.
2. Puteți citi despre meserii și în special despre diferitele tipuri de doctori (specializări), despre asistente, despre spital. În acest fel, va fi mai familiarizat cu subiectul. Va ști totodată care este menirea doctorilor, că ei sunt acolo pentru a ne ajuta să ne simțim mai bine, nu sunt în nici un caz o amenințare sau un pericol.
3. Îi puteți arata cum va fi măsurat și cântărit. Pentru noi acest lucru a fost util, întrucât la început nu se lăsa măsurat sau cântărit și noi veneam cu tabelul deja completat de acasă. Întrucât procesul de familiarizare cu mediul medical cere timp, nu va așteptați să existe schimbări foarte mari peste noapte. La noi acceptarea doctorului și a controlului (din momentul în care devenise vehement în refuzul său) a durat circa un an de zile.
4. Apelați la jucăriile preferate – luați-le cu voi pentru a avea ceva din mediul familiar în cadrul vizitei.
5. Pe cât posibil, încercați să îi rămâneți aproape în timpul controlului (țînându-l chiar în brațe – noi așa am făcut vaccinările și s-a văzut că le-a acceptat cu destulă ușurință). Copilul are nevoie de părinți în acele momente, are nevoie de siguranță.
6. Odată vizita încheiată și familia întoarsă în mediul de acasă, va puteți juca „de-a doctorul” astfel încât să îi dați copilului puterea și controlul care i-au lipsit. De cele mai multe ori noi, părințîi, nu știm exact ce a declanșat frica copilului. Așa că cea mai bună metodă de a-l ajută să se elibereze de ea este joaca.
7. Puteți totodată vorbi cu copilul despre ceea ce s-a întâmplat: îi puteți valida sentimentele cu această ocazie și puteți să îi confirmați că deși i-a fost frică (și e normal să îi fie frică de ceva ce nu cunoaște pe deplin), a depășit momentul cu mult curaj.
8. Și nu în ultimul rând, încercați, pe cât posibil, să apelați la un pediatru cald, atent și răbdător, care este și uman și jucăuș, pe lângă competent și responsabil. Un doctor care are răbdare ca cel mic să se familiarizeze cu noul mediu, cu stetoscopul, cu otoscopul sau cu alte instrumente și apoi se joacă cu el astfel încât să se cunoască puțin va ajunge mult mai departe decât un doctor care, deși competent, este grăbit.

Pentru momentele în care ați trecut deja prin cele de mai sus și cel mic tot este înfricoșat de vizită la doctor, va recomand să citiți articolul următor.

Dacă doriți să citiți povești pentru copii, sugestii de jocuri sau articole de parenting necondiționat, cu empatie și cu limite puse cu blândețe, vă invit să urmăriți pagina de facebook Făurim Oameni.(Like, Follow – see first – ca să vă și apară în news feed). Mulțumesc!