Unde dă mama crește

Avea doar un an și ceva și a fost lovit în fața mea de un copil cu vreun an mai mare. O palma peste cap, căzut în fund, plâns, eu șocată și frustrată.
Ce am făcut pe loc și a fost total fără sens sau utilitate a fost să îl întreb pe copilul care l-a lovit de ce a facut-o. Cum acesta nu avea capacitatea de a intelege sau de a raspunde la întrebarea mea, am rămas fără vreun răspuns, mirată că nu am putut să scot pe gură ceva mai bun.
M-am întors spre copilul meu, care plângea, l-am alinat, l-am protejat, l-am ținut în brațe și am încercat să îmi adun gândurile. Mi-am amintit că în spatele furiei și a violenței stă frica, tristețea, durerea. Mi-am amintit că l-am mai văzut pe acel copil bruscat de bunica sa. Mi s-a făcut milă de el, rușine de prima mea reacție dar, parafrazându-l pe Ion Creangă – milă mi-era de el, dar de copilul meu mi se rupea inima.
Așa că mi-am luat copilul în brațe și l-am lăsat să își plângă oful. După ce s-a liniștit și a început să îmi spună pe limba lui ce i s-a întâmplat, i-am explicat cât mai simplist că gestul a venit din frică.
Ce am făcut apoi? Am evitat interacțiunea cu acel copil, am fost mai atentă, i-am explicat (și încă îi explic) copilului meu că nu există oameni răi, ci oameni cu probleme, care nu știu cum să se comporte, cum să își exteriorizeze emoțiile. A funcționat? Da! Am un copil care este destul de atent cu cei din jur (pentru vârsta sa), cu care lucrăm in continuare pentru dezvoltarea inteligenței emoționale.
Ce s-a întâmplat cu celălalt copil? Ei bine, imediat după incident, a luat o bătaie bună de la bunica sa, deși i-am spus că al meu copil este ok. L-am mai văzut lovind apoi și cu alte ocazii. Au trecut vreo 3 ani de atunci și l-am revăzut: agresiv, vorbind “de sus” copiilor mai mici ca el. Probabil “a dat din coate” mai bine decat o va face vreodata al meu la grădiniță. Sau poate o va face și mai incolo, cine știe. Poate că, cu atitudinea asta, va ajunge “bine”. Cert este că acel “bine” nu e binele pe care îl dorim, nici nouă, nici copiilor noștri.
Mângâiați așadar cu ajutorul cuvintelor și nu loviți cu palma. Unde dă mama (sau orice îngrijitor ar fi) nu crește decât frică, nesiguranță, agresivitate, imaturitate emoțională.
Dacă doriți să citiți povești pentru copii, sugestii de jocuri sau articole de parenting necondiționat, cu empatie și cu limite puse cu blândețe, vă invit să urmăriți pagina de facebook Făurim Oameni .(Like, Follow – see first – ca să vă și apară în news feed). Mulțumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *