Cu toţii ne dorim ca ai noştri copii să fie echilibraţi emoţional. Dar cum am putea să îi învăţăm (mai ales pe copiii foarte mici, până în 4 ani) să îşi înţeleagă şi să îşi exprime emoţiile ? Atunci când facem un efort pentru a recunoaşte, pentru a numi şi pentru a accepta chiar toate sentimentele copiilor începând de la cele mai mici vârste, îi ajutăm să înţeleagă rolul emoţiilor în viaţa lor. Iar jocul este principalul limbaj folosit de copii pentru a ne transmite ceea ce simt şi pentru a se detensiona psihic. La fel ca şi noi, care, atunci când ajungem acasă după o zi grea, ne aşezăm lângă partener şi îi spunem ce s-a întâmplat. Ce am simţit. Cu toţii avem nevoie să fim înţeleşi, dar copiii, mai ales cei mici, nu au alt mijloc de comunicare decât jocul. Prin el traduc evenimentele şi emoţiile trăite.
Vă propun mai jos trei jocuri ce pornesc de la o singură poveste : Cei trei purceluşi.
Pentru a-şi înţelege emoţiile, o persoană are nevoie mai întâi să le recunoască. Pe această idee se bazează primul joc pe care vi-l propun.
Recunoaşte emoţiile
Aţi citit deja povestea celor trei purceluşi de mai multe ori, copilul este familiarizat cu ea şi o îndrăgeşte. Folosiţi puţin din timpul dumneavoastră pentru a crea un caiet cu imagini din poveste (fie desenate sau printate) : una cu lupul care este înfometat şi îi urmăreşte pe purceluşi, alta cu purceluşii care sunt speriaţi, lupul care este furios pentru că nu reuşeşte să dărâme căsuţa din cărămidă, purceluşii care sunt veseli pentru că au scăpat de lup. Lista poate continua, bineînţeles, şi puteţi folosi drept exemplu orice poveste îndrăgită de copil. În dreptul fiecărei imagini puteţi scrie emoţia pe care aceasta o exprimă. Arătaţi-i-le apoi copilului şi descrieţi-i fiecare emoţie. Puteţi exemplifica şi cu întâmplări din viaţa sa : « Îţi aduci aminte atunci când băieţelul din parc ţi-a luat jucăria ? Te-ai simţit furios atunci pentru că nu îţi doreai să o dai. ».
Discutaţi despre cele întâmplate în poveste
Acest dialog poate avea loc cu copiii mai mari, care pot să exprime mai bine ceea ce simt, sau ceea ce văd. Citiţi povestea celor trei purceluşi. Propuneţi-i apoi copilului să discutaţi despre cele întâmplate în poveste. Cum se simţea lupul ? Cum se simţeau purceluşii ? Şi tu ca părinte te-ai simţit în anumite situaţii (aici pot fi date exemple) furios, speriat, încântat, etc. Dar copilul ? Când a trăit el unele din aceste sentimente ?
Exprimă emoţiile
Utilizarea baloanelor poate fi un mijloc foarte bun pentru a elibera furia. Poţi demonstra ce se întâmplă atunci când oamenii îşi ţin emoţiile în interior şi nu le exprimă umflând un balon atât de tare până când el se sparge, sau ce se întâmplă atunci când oamenii spun ceea ce simt : umflă balonul, apoi dă-i drumul în aer : el se va mişca prin camera, eliberând aerul din interior până când se va dezumfla de la sine.
Poţi să te legi tot de povestea cu cei trei purceluşi şi să încurajezi copilul să sufle în baloane (la fel cum suflă lupul pentru a dărâma casele). Desenaţi apoi pe baloane « feţe » furioase, triste (orice sentiment negativ resimţit de către copil) şi încurajaţi-l apoi să le spargă. Dacă e prea mic şi nu doriţi să îl lăsaţi să umble cu o foarfeca sau cu un ac, sau dacă va gândiţi că va resimţi teamă atunci când balonul se va sparge aproape de el, puteţi să îi spuneţi să va dea ordin să le spargeţi dumneavoastră. El decide care balon este spart şi în ce ordine. În acest fel, prin distrugerea simbolică a sentimentelor, copilul se eliberează şi îi este hrănită şi nevoia de control: el dictează cum şi în ce ordine se sparg baloanele.
Conştientizarea şi exprimarea emoţiilor este un proces de durată. Chiar şi noi, ca adulţi, întâmpinăm dificultăţi în acest sens.
Fiind mai atenţi la copiii noştri şi la emoţiile lor, înţelegând cum funcţionează mintea lor în continuă formare şi căutând diferite metode pentru a-i ajuta să facă faţă dificultăţilor, îi ajutăm să se înţeleagă, să fie mai tenace şi să îşi exprime emoţiile într-un mod paşnic şi eliberator.