„Vreau să merg până în sufragerie să mă joc!”
„Mi-e sete!”
„Vreau să dorm cu lumina aprinsă!”…
Va sună cunoscut? În fiecare seară, în ciuda faptului că cel mic este obosit, ar face tot posibilul ca să mai amâne puţin ora de culcare. Apoi, chiar şi când se linişteşte şi stă în pat, îi ia câte o oră uneori să adoarmă. Ce putem face ca să avem serile mai liniştite şi copiii mai odihniţi?
Rutina
În primul rând, adoptaţi o rutină încă de când sunt mici. Pentru un bebeluş rutina poate fi simplă: baie, alăptat / băut lapte, legănat.
Pe măsură ce cresc, copiii devin din ce în ce mai interesaţi de mediul înconjurător, sunt mult mai uşor distrasi de zgomotele din casă sau din afara casei şi nu mai dorm atât de mult ca la început. Ritualul trebuie respectat totuşi, adăugându-se la el şi: cină, spălat pe dinţi, citit. Pe măsură ce cresc, nu mai au nevoie să fie legănaţi, dar vor avea nevoie o bună perioadă de timp să va aibă alături.
Fiecare familie îşi dezvoltă propriul ritual în funcţie de copil şi de disponibilitatea părinţilor.
Programul de somn
Dincolo de rutină, şi programul de somn pe care şi-l face micuţul este important de urmărit. Doctorul Harvey Karp ne sfătuieşte să ţinem un jurnal cu orele de somn ale copilului, adăugând şi orele la care l-am luat la culcare. În acest fel, ne dăm seama cât doarme şi la ce ore are nevoie să se culce. Dacă sunt diferenţe mari între ora la care a fost luat la culcare şi ora la care a adormit, este foarte probabil ca cel mic să fie ori prea obosit (să fie culcat prea târziu), ori să fie încă activ şi cu chef de joacă (să fie culcat prea devreme).
Programul de peste zi
Este bine de ţinut minte că pregătirea pentru un somn bun seara începe încă de dimineaţă cu activităţi în afara casei, joacă, alergat, căţărat. Este bine să nu se sară peste somnul de prânz şi ca acesta să nu aibă loc prea târziu, astfel încât să întârzie ora de culcare de seară. Şi, nu în ultimul rând, masa de seară este importantă! Nimănui nu îi place să se culce cu stomacul gol. Dar, în acelaşi timp, trebuie să ţineţi cont că mâncarea dă foarte multă energie. Este de preferat, aşadar, ca masa de seară să nu fie foarte bogată şi să aibă loc cu ceva timp – o oră / două înaintea orei de culcare.
Relaxare înainte de culcare
- Iepure / Ţestoasă / Melc: Psihologul Lawrence Cohen vorbeşte în cartea sa „Reţete împotriva îngrijorării” despre o metodă foarte bună de relaxare, care poate fi folosită cu succes cu ceva timp înainte de culcare. Copiii sunt uneori mult prea activi pentru a fi pregătiţi să meargă la culcare. Acest joc se foloseşte de energia pe care o au, o consumă şi îi aduce într-o stare mai calmă. În ce constă? Este simplu: Începem prin a ne alerga prin casă (ca iepurii), continuăm într-un ritm mai lent (ca ţestoasele), apoi terminăm târându-ne spre dormitor (ca melcii). Este distractiv, creează o conexiune între părinţi şi copil, este un joc care consumă eficient energia în surplus şi face o trecere graduală către calm şi relaxare.
- Yoga pentru copii: Această metodă de relaxare nu este potrivită tuturor copiilor şi nu la vârste mai mici. Dar, în funcţie de copil, unele poziţii simple de Yoga adaptate vârstei pot face minuni. Încercaţi. Este posibil ca celui mic să îi placă şi să îşi dorească să le practice zilnic. Pentru conectare, puteţi încerca să le faceţi împreună. Poate fi o modalitate minunată de a va încheia ziua!
- Respiraţia: Încercaţi să vă jucaţi cu copilul jocuri în care să aibă nevoie să respire adânc. Puteţi să faceţi baloane de săpun. Cel mic va fi nevoit să sufle încet şi să se concentreze la cum se formează baloanele. Pentru copiii mai mari se recomandă să se inspire pe timpul numărătorii până la 4 şi să se expire numărând în continuare până la 8.
- Imagini relaxante: Pictaţi în faţa ochilor o imagine relaxantă: marea cu valurile ei sau un câmp cu maci de exemplu. Povestiţi-i despre mici detalii frumoase şi lăsaţi-l să clădească şi el pe acea imagine.
- Uitaţi-vă la cer: Dacă aveţi o fereastră de la care să se vadă bine cerul noaptea, puteţi merge la geam şi să va uitaţi la stele, luna şi nori. Povestiţi. Este o metodă grozavă de reconectare şi de relaxare, atât pentru părinţi, cât şi pentru copii.
- Masaj: Unii copii acceptă să li se facă în continuare masaj înainte de culcare. Prin masaj relaxaţi muşchii şi vă apropiaţi de copil. Este foarte probabil ca apoi să fie mai destins şi dispus să meargă la culcare.
- Citim: Cititul înainte de culcare este minunat, dar atâta timp cât cartea aleasă nu stimulează prea mult. Alegeţi o carte (sau oferiţi-i copilului opţiuni) care să nu îl stimuleze şi să îl ţină treaz.
- Baia: Baia înainte de culcare, chiar şi cu veselie, stropi şi multă apă pe jos poate fi foarte relaxantă.
- Lumina: Menţineţi lumina la un nivel redus, astfel încât să înceapă să se secrete melatonina. Este bine să faceţi asta şi cu 30 minute – o ora înainte de culcare. Evitaţi televizorul, joaca pe calculator sau pe telefon ori tabletă. Ele stimulează, îi agită pe cei mici, iar lumina lor îi ţine treji mai mult decât ne dorim.
Cele 3 nevoi: conectare, control şi autonomie
Şi nu în ultimul rând, haideţi să ne gândim la ce are nevoie copilul. El are nevoie să se conecteze cu părinţii după o zi în care cel mai probabil nu a stat prea mult cu ei. Are nevoie să se joace cu ei şi să le spună (pe limba lui şi cum poate) ce i se întâmplă, ce îl supără şi ce îl bucură. El vrea să îşi declare independenţa şi în acelaşi timp să aibă control asupra a ceea ce se întâmplă cu viaţa lui. Şi are nevoie să fie respectat şi auzit. Ce putem face în acest sens?
– Jucaţi-vă împreună înainte de a începe ritualul de culcare. Copiii vorbesc prin joacă. Jocul este cel mai eficient mod de a vă reconecta cu copiii şi de a „vorbi” cu ei.
– Începeţi rutina de culcare din timp, astfel încât să nu trebuiască să vă grăbiţi, să vă frustraţi şi să grăbiţi copilul.
– Îi spunem copilului cu 15 minute înainte că va merge la culcare şi că va trebui să ne oprim din joc. În acest fel îi respectăm nevoia de control şi nu îl forţăm să se oprească brusc, frustrandu-l.
– Lăsaţi-l să aleagă pe cât posibil. Oferiţi-i alternative: dacă vrea pijamaua cu steluţe sau pe cea cu roboţei. Dacă vrea să citiţi dintr-o carte sau din alta.
– Reconectati-vă. Staţi împreună la culcare, vorbiţi despre ce aţi făcut în timpul zilei, lăsaţi-l să vă spună (cum poate el) orice doreşte să vă transmită. Mângâiaţi-vă. Pupaţi-vă. Puneţi-i următoarele întrebări: „Ce ţi-a plăcut cel mai mult azi?”, „Ce te-a supărat azi?”, „Ce te-a făcut să râzi azi?”. Probabil nu puteţi face asta cât copiii sunt foarte mici, dar, pe măsură ce cresc, întrebările acestea vă vor ajuta să vă apropiaţi.
Ţineţi cont de faptul că cel mic e posibil să aibă nevoie de o lumină de veghe. El se poate speria dacă stă într-o încăpere foarte întunecoasă şi asta îl poate împiedica să se culce. Având o lumină de veghe sau ţinând uşa de la cameră deschisă astfel încât să poată vedea puţin în jur, cel mic se va putea culca mai liniştit.
În final, gândiţi-vă dacă este sau nu mai bine să staţi lângă copil până când adoarme. Avându-vă alături, sunt şanse să se liniştească mult mai repede şi să treacă în lumea viselor cu zâmbetul pe buze.