Specialiştii susţin (şi pe bună dreptate) că, odată ce dinţii apar, ei trebuie spălaţi de două ori pe zi, timp de două minute. Ştim cu toţii asta, dar deseori chiar şi noi, adulţii, nu stăm două minute să ne spălămdinţii şi amânăm vizitele la dentist. Iar în privinţa celor mici sunt puţini părinţi care îi conving cu succes să se lase spălaţi pe dinţi „ca la carte”. De obicei totul începe bine şi încet–încet se transformăîntr-o luptă de putere pe care nu ne-o dorim.
Vin în acest articol cu câteva idei şi exemple cu privire la ce puteţi face pentru a reuşi să îi spălaţi pe cei mici cât de bine este posibil şi într-o atmosfera liniştită.
Pe bebeluşii cărora abia le-au ieşit dinţii (şi îi au de exemplu doar pe cei din faţă), îi puteţi spăla cu uşurinţă folosind o compresă sterilă înmuiată în ser fiziologic. Am primit acest sfat de la pediatru şi l-am implementat cu succes – cel mic s-a obişnuit astfel cu faptul că trebuie să fie spălat şi dinţişorii au fost curaţi. Apoi, după ce mai creşte, puteţi încerca să folosiţi degetarul de silicon şi periuţele de dinţi speciale pentru copiii până în doi ani.
Pe măsură ce cresc, copiii încep să refuze din ce în ce mai mult să fie spălaţi pe dinţi: refuzul poate fi total sau pot accepta să fie „spălaţi” timp de maxim 5 secunde, timp în care nu reuşeşti să îi cureţi dinţiieficient. Ce putem face?
În primul rând este bine ca cei mici să ne vadă pe noi, adulţii, spălându-ne pe dinţi zilnic. Le oferim astfel un exemplu şi ei văd şi înţeleg că şi noi trecem prin aceeaşi rutină ca şi ei, fără excepţii.
Puteţi să vă jucaţi şi să le spălaţi dinţii păpuşilor (chiar dacă nu îi au realmente). Sau, tot în joc, puteţi să „greşiţi” şi să încercaţi să îi spălaţi mâinile sau picioruşele cu periuţa. Cel mic va râde şi va spune că nu ştiţi cum se face şi e posibil să vă lase să îl spălaţi pe dinţi, sau să vă ia periuţa din mâini şi să se spele singur. Îl puteţi totodată lăsa să vă spele el pe dinţi – în acest fel deţin şi ei controlul şi pot deveni mai dispuşi să vă lase să îi spălaţi.
Un alt joc care la noi a funcţionat de minune a fost să le lăsăm pe păpuşi să îl spele pe dinţi. Am folosit două păpuşi care se introduc pe mâini şi i-am lăsat pe buburuză şi pe şoricel să îl spele. Nu ştim cât vafuncţiona şi acest joc, dar deocamdată îşi doreşte să îl spele buburuza şi şoricelul, iar noi suntem încântaţi de cât de uşor merg lucrurile.
În unele cazuri poate funcţiona şi varianta în care nu folosiţi pastă de dinţi. Uneori problema nu vine de la periajul în sine, ci de la gustul sau textura pastei de dinţi. Alteori, cum a fost în cazul nostru, problema vine de la periuţă. A fost bine că cel mic ne-a spus că îl gâdilă când îi intră perii între dinţi şi am trecut la periuţe de silicon pe care pot îndrăzni chiar să spun că le îndrăgeşte.
Uneori poate fi util să îl lăsaţi pe cel mic să preia controlul şi să se spele şi singur în zonele în care nu acceptă să fie spălat de voi. Şi, dacă tot vorbim de control, nu uitaţi să îi oferiţi opţiuni: cu careperiuţă de dinţi vrea să se spele sau cu care pastă de dinţi (noi avem două periuţe şi două paşte de dinţi pentru copii, cu arome diferite).
Uneori şi cântecelele ajută, pentru că binedispun atmosfera şi îndeamnă la joc şi veselie.
Orice variante alegeţi, nu uitaţi că trebuie atât să reuşiţi să îl spălaţi pe cel mic pe dinţi zilnic, cât şi să nu îl forţaţi în acest proces.