Înainte de a deveni mamă, știam că vreau să alăptez, dar aveam dubii dacă voi reuși. Vedeți voi, nici mama, mătușa, ori bunica nu avuseseră mare succes în alăptare. Ori “nu a mai fost lapte”, ori era multă muncă pe câmp și timp puțin pentru copii, ori – în cazul mamei: i s-au dat direct pastile pentru suprimarea lactației, întrucât m-am născut la 7 luni, 700g și nu prea aveam șanse de supraviețuire. Oricum nu e ca și cum în condițiile date aș fi avut nevoie de lapte matern, nu?..
Așadar, oricât am citit despre importanța alăptării înainte de a naște, eram deschisă la a oferi lapte praf, la a alăpta cât s-o putea. Nu aveam încredere în mine și asta nu a ajutat.
După naștere am ascultat de asistente și le-am lăsat să îi dea băiatului lapte praf cât au dorit ele, ca să fie copilul sătul, întrucât eu nu aveam încă “deloc” lapte. Le-am ascultat și cu privire la atașare și așa m-am ales cu răni, de sugea copilul cu sânge. Am ajuns acasă și îl puneam la fiecare sân 15 minute (căci așa mi se spusese), apoi îi dădeam completare atât lapte matern, cât și lapte praf cât putea el să mănânce (și mânca, nu glumă) și după aceea scoteam ce mai era cu pompa. Văzând cât scot cu pompa și comparând cu cât bea el din biberon, am devenit și mai descurajată. Am încercat să apelez la un consultant în alăptare care nu mi-a răspuns. În ciuda tuturor celor de mai sus, ușor ușor, cu ceaiuri de lactație și pompă am ajuns să îmi hrănesc puiul cu lapte matern din biberon. Scoteam laptele o dată la 4 ore, fie zi sau noapte. Spălam și sterilizam biberoane și eu și soțul cu ochii cârpiți de somn. La un moment dat, când băiatul mai crescuse și eu ajunsesem la 39 de kg, mulți au început să îmi spună să renunț. Am rezistat. Am făcut concedii în care plecam cu lada frigorifică cu lapte, în care calculam timpul pe care îl puteam petrece afară în funcție de pompă. Încă îmi mai aduc aminte sunetul ei în liniștea nopții: copilul deja dormea toată noaptea, iar eu mă trezeam că să scot laptele. Am alăptat așa (hrănit cu biberonul) un an și trei luni, până când cel mic a refuzat laptele total. Cred că a fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut în viața mea, nu credeam că voi găsi atâta voință și perseverență în mine. Am învățat din greșeli și am depășit obstacole, m-am descoperit, am început să cred foarte mult în mine, în “dacă vrei, poți”.
Și cu tot acest bagaj am ajuns în momentul nașterii fetiței. Știam că de data asta voi face lucrurile altfel. Am pus-o la sân din prima zi și am ținut-o mult mai mult acolo, nu doar 15 minute. Când s-a pus problema de completare, i-am dat doar dacă după o oră de stat la sân nu era liniștită și îi dădeam doar câte puțin și preferabil cu seringa, nu cu biberonul. Am apelat la un consultant în alăptare care să vină din a doua zi la spital și să ne vadă. M-a învățat cum să o atașez corect, cum să îmi dau seama că suge activ, de câte ori ar trebui să facă pipi și caca la început un nou-născut alăptat. Mi-am amintit că e puseu la 5 zile, 3 săptămâni, 6 săptămâni, 3 luni, 6 luni și am știut că atunci va fi mai solicitant. Am ascultat copilul și am ținut-o la sân indiferent de ora, am pus pompa deoparte, m-am hrănit bine, am băut multă apă, am luat și suplimente pentru a crește lactația. Am avut și încă am uneori nopți aproape nedormite. Și așa alăptez acum o fetiță veselă de 5 luni. Fără pompă, fără biberoane, completare sau suzetă. E ușor? Nu, nici așa nu e ușor. Dar mă bucur pentru că primește exact ceea ce are nevoie și în felul cel mai natural posibil.
Cu ce sfaturi vin după tot ce am trăit?
- Aveți încredere în voi! Dacă doriți să alăptați, o puteți face!
- Apelați la un consultant în alăptare înainte de a naște, pentru a vă vedea în primele zile de viață extrauterină ale bebelușului. Este esențial să aveți un start bun.
- Dacă doare, înseamnă că atașarea nu e corectă. Vorbiți cu consultantul despre asta, sau cu un pediatru/neonatolog care se pricepe.
- Țineți cât mai mult copilul la sân, laptele vine în funcție de cerere. Nu alăptați la program.
- Evitați cât puteți completarea și diminuați treptat cantitatea de lapte praf până la a o suprima.
- Nu îi ascultați pe cei care spun: nu ai lapte, laptele tău nu e bun, dă-i un biberon ca să doarmă mai bine!
Zilele trecute am aflat de un eveniment exact pe această temă – “Totul despre naștere și alăptare”. Și m-am gândit cât de important este pentru o mamă la început de drum să beneficieze de sfatul avizat al specialiștilor!
Dacă ai un bebe pe drum (mai ales dacă este primul), la acest eveniment poți găsi răspunsul pentru multe întrebări și frământări.
La eveniment vor vorbi specialiști cu mulți ani de experiență în spate: Dr. Ginecolog Marius Romilă, dr. Ilinca Tranulis, medic pediatru consultant în lactație certificat internațional IBCLC și Irina Popescu, moașă licențiată, consilier pentru alăptare în formare.
Înscrierile se pot face foarte simplu AICI, iar evenimentul pe Facebook este aici.
Ai și tu o experiență în
alăptare pe care vrei să ne-o spui ? Povestește-mi într-un comentariu pe pagina de facebook!
Naștere ușoară și un început în alăptare cât mai bun îți doresc!
Lasă un răspuns