Scrisoare de mamă

Dragul meu copil,

Și mie îmi vine să plâng, să urlu, să arunc cu ce e în jur.

Mi-e dor de mersul în parc, chiar dacă atunci când o puteam face mă plângeam că ne ia 30 de minute să ieșim din casă.

Mi-e dor de concediile noastre, deși în ziua plecării îmi venea altădată să mă urc pe pereți.

Mi-e dor de mesele în familie, cu bunicii, împreună.

Mi-e dor de siguranță.

Toată viața noastră s-a schimbat și nu va mai fi vreodată la fel.

Știu asta și tot ce pot face acum este să îți ofer ție ceea ce știu că ne lipsește, ceea ce aș vrea și eu să primesc:

Apropiere fizică:

zeci, sute, mii de îmbrățișări. Dormim împreună, sau poate vrei să stăm cuibăriți câteva ore și să citim. Îți sunt alături. Pe tine te pot îmbrățișa și te pot pupa, și câtă nevoie am și eu să te simt aproape!

Acceptare:

da, poți plânge, poți țipa, poți fi nervos. Ce n-aș da să am și eu libertatea de a mă descărca așa sănătos! Eu îți sunt alături indiferent de cum te comporți, pentru că înțeleg atât de bine câtă frustrare și teamă se află în spatele crizelor de furie. Sunt acolo și ascult, apoi șterg lacrimile. Și va fi puțin mai bine.

Conexiune:

facem ce vrei tu. Ne jucăm de-a Elsa pentru a mia oară, pentru că asta te face să simți că ai putere și control. Sau ne fugărim prin casă. Știu că tu vrei să ne jucăm atunci când vrei să îmi transmiți ceva, așa că voi vorbi pe limba ta. Tu alegi. Măcar aici să ai control.

Dragul meu copil,

Nu știu cum se va termina totul.

Dar știu că îți voi fi alături până la capăt.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *