Deseori copiii nu știu cum să își canalizeze furia (uneori nici noi, adulții, nu reușim să o facem fără a țipa) și ajung să lovească. Cum nu ne dorim să încurajăm acest comportament, și trebuie să punem o limită, vă ofer mai jos o idee care nu doar funcționează, ci dezamorsează conflictul într-un stil jucăuș, îți arată că poți repara totul chiar și după ce ai început să țipi la copil și subliniază puterea ideii de a o lua de la capăt.

Menționez că acestea sunt niște fapte reale și că am obținut permisiunea de a vă vorbi despre acest exemplu:

“În mijlocul unei cine tensionate, am început să țip la fiul meu de 8 ani. Am reușit să mă opresc în timp ce țipam și i-am spus că trebuie să merg să mă liniștesc, m-am ridicat și am mers în altă cameră. Cum și el se înfuriase, s-a ridicat de la masă și a mers în dormitorul lui, trântind ușa. Apoi a început să lovească cu piciorul în peretele dintre camerele în care ne aflam. Bătea cu putere și nu dădea semne că ar fi dispus să se oprească. În timp ce trăgeam adânc aer în piept, m-am gândit la ce soluții pot adopta ca să nu intrăm iar în jocul de putere alimentat de furia mea și a lui.

Am început să lovesc și eu în perete, ușurel, drept răspuns. El lovea de trei ori, loveam și eu de trei ori. El dădea în perete o dată, îi răspundeam și eu printr-o lovitură ușoară. L-am auzit râzând și nu peste mult timp era în camera mea, cerându-și iertare pentru comportamentul său și întrebându-mă dacă nu putem să o luăm de la capăt. Ne-am îmbrățișat, mi-am cerut și eu iertare pentru că am țipat la el și am fost de acord că e o ocazie bună să dăm timpul înapoi și să alegem să ne comportăm altfel.

Ne-am întors în bucătărie mergând cu spatele, făcând sunete de casetă derulată înapoi și ne-am reluat cina cu altă atitudine.”

Ce a făcut această mamă?

• A realizat că lucrurile îi scapă de sub control și a știut să se oprească (chiar și în timp ce țipa la copil) și să ia o pauză.
• A apelat la puterea pe care ți-o dă respirația profundă. Respirând adânc îi spui creierului tău că nu este vreo urgență și că poate ieși din starea “luptă”, “fugi”, “îngheață”.
• A ales să se reconecteze cu fiul său prin joc, așa cum ne invită Dr. Lawrence Cohen să o facem.
• Și-a cerut iertare pentru comportamentul său.
• A oferit opțiunea de a o lua de la capăt. Nimeni nu e perfect: nici adulții, nici copiii. Cu toții ne pierdem cumpătul uneori. Important este ce facem după aceea.

Copiii știu că nu este ok să lovească, dar, acaparați de răspunsul automat al furiei, cel de “luptă”, nu văd altă soluție pe moment.

Este rolul nostru, al părinților, să ne controlăm propriile emoții și să le punem limite, uneori chiar într-un stil jucăuș.