Cât timp ar trebui să petrec zilnic cu copilul meu pentru a-l ajuta să se dezvolte armonios?

Interacțiunea între părinte și copil are puterea să influențeze în mod pozitiv dezvoltarea celor mici, atât pe plan intelectual, cât și emoțional.

 

Aflăm din multe surse (precum Hand in Hand Parenting, Dr. Laura Markham, Dr. Larry Cohen) că timpul special este chiar esențial în relația părinte-copil și face o mare diferență în limitarea comportamentului nedorit.

 

Dar asta poate să ducă și la stres și extreme:

 

Ce se întâmplă când încercăm prea mult și ajungem la burnout?

 

Un studiu recent arată că oboseala extremă a părinților (burnout-ul) cauzată de stresul parentingului perfect și de ajutorul limitat pe care îl primesc părinții, poate duce la:

  • Sentimentul de epuizare în ceea ce privește parentingul
  • Distanțarea emoțională a părintelui
  • Convingerea că nu ești un părinte “îndeajuns de bun”

 

Prof. Nomaguchi adaugă la cele de mai sus faptul că efortul mamelor care se simt vinovate că nu petrec îndeajuns de mult timp cu copiii lor poate duce la un efect diametral opus așteptărilor pe care le au:

 

“Am constatat că stresul mamelor este corelat cu rezultate slabe ale copiilor, inclusiv probleme de comportament și emoționale”

Trebuie, așadar, să găsim un echilibru. Dar de unde începem? Cât este prea puțin și cât este prea mult, epuizant, stresant? Iar asta ne duce la următoarea întrebare:

 

 

Cât timp petrec acum părinții cu copiii lor?

Un articol din The Economist ne dă răspunsul:

“Părinții din ziua de azi petrec mult mai mult timp cu copiii lor, sau cel puțin părinții clasei de mijloc așa fac. O analiză făcută în 11 țări estimează că mama a petrecut în medie 54 de minute pe zi având grijă de copii în 1965, și 104 minute în 2012. Bărbații petrec mai puțin timp cu copiii decât femeile, dar mult mai mult decât în trecut: timpul lor de îngrijire a copilului a sărit de la 16 minute pe zi, la 59.”

Graficele sunt grăitoare:

 

 

Putem spune că timpul petrecut cu copiii este deja îndeajuns de mult, mai ales că un părinte mai trebuie să și muncească, să aibă grijă de cămin, să petreacă timp de calitate cu partenerul și, de ce nu, să aibă grijă și de sine.

Dar ceea ce nu spun graficele de mai sus este că ceea ce facem în tot acest timp contează cel mai mult:

 

Ceea ce facem în timpul petrecut cu copilul este mult mai important

Un studiu recent (Nomaguchi, Milkie and Denny, 2016; Waldfogel, 2016) aduce la iveală faptul că, pentru copiii cu vârsta de peste 3 ani, este mult mai important ce faci tu, ca părinte, în acel timp, cu copilul. Cu alte cuvinte, calitatea este mai importantă decât cantitatea timpului petrecut împreună. În plus:

 

“Timpul petrecut cu copiii le aduce beneficii și părinților. Mamele și tații manifestă o fericire crescută și scăderea tristeții, stresului și oboselii atunci când petrec timp cu copiii lor.”

(Musick, Meier și Flood, 2016)

 

Există, evident, o legătură între conexiunea și activitățile făcute în familie și dezvoltarea armonioasă a copiilor. Tocmai de aceea probabil contează mai mult calitatea și nu cantitatea timpului petrecut împreună.

 

Ce activități putem face împreună cu copiii?

Putem să ne bucurăm din plin de fiecare clipă petrecută împreună, citind, jucându-ne, hârjonindu-ne, descoperind natura împreună, luând masa împreună, în familie.

Putem să ne folosim de timpul special pentru a ne reconecta cu copilul, pentru a-l vedea, pentru a-l înțelege și asculta. Este vorba de acel timp împreună, în tihnă, jucându-vă nestructurat, după cum își dorește copilul. Timp “special” fără ceas, fără stat online, fără ecrane, fără telefoane, fără “trebuie să”. Cât? Cât se poate: azi ai doar 10 minute, iar mâine poate ai o oră la dispoziție. Ambele variante sunt ok.

 

În plus, putem pune la spălat împreună cu copiii, putem găti împreună, putem face curățenie împreună cu ei, sau putem merge la cumpărături. Le arătăm în acest fel că nu îi excludem din viața de familie, îi tratăm ca pe niște egali care sunt capabili să ajute, hrănindu-le astfel nevoia de competență.

 

 

Ce trebuie să evităm?

Ecranele.

Amy Hsin, sociolog la colegiul Queens, a descoperit că atunci când părinții își petrec cea mai mare parte a timpului cu copiii sub 6 ani uitându-se la televizor, această activitate poate avea de fapt un efect dăunător asupra lor.

 

Concluzie

Echilibrul influențează cel mai mult starea de bine a tuturor membrilor familiei: atunci când un părinte, presat de mediul înconjurător și copleșit de vinovăție, alege să renunțe la cariera pe care și-o dorește ori la timpul său pentru a sta cât mai mult cu copilul, rezultatul nu este neaparat mai bun, căci starea emoțională a părintelui se reflectă în relația cu copilul.

Doar ceea ce faci împreună cu copilul tău contează, atât pentru el, cât și pentru tine! Bucură-te, așadar, de fiecare moment petrecut împreună! Răspunde la cele 50 de De ce? -uri, construiește castelul Elsei, citește-i cărți de calitate, alergați-vă, hârjoniți-vă, gătiți, descoperiți natura.

Cât?

Atât cât puteți, în fiecare zi!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *