Ce le spunem copiilor: există sau nu Moș Crăciun?

Zilele trecute îi citeam cartea Expresul Polar (iată aici și alte cărți despre iarnă și Crăciun) băiatului meu și, ajungând la final, i-am spus cum unele persoane nu (mai) cred în existența lui Moș Crăciun. A fost contrariat.

 

“Păi și atunci există sau nu Moș Crăciun?”

 

M-a întrebat.

 

L-am privit cu căldură. Încă mai simțeam și eu în suflet clinchetul cristalin al clopoțelului de la sania Moșului. Am făcut o pauză, mi-am adunat gândurile și i-am spus:

 

“Moș Crăciun există atâta timp cât tu crezi în el.”

 

“Eu cred în Moș Crăciun!” mi-a spus cu fermitate, deși din partea noastră, a părinților, nu a auzit vreodată explicit că susținem existența Moșului. Dar da, recunosc, nici nu i-am spus că e un mit.

 

 

“Dar să știi că magia începe tocmai atunci când începi să nu mai crezi în el!” 

 

îi zic, știindu-l pasionat de orice implică magie, farmece și vrăjitori.

 

“Cum adică?”

 

“Păi atunci devii tu Moș Crăciun!”

 

Este mirat, nici nu știe ce să mai zică. Continui.

 

“Știi coletul acela în care am pus și hăinuțe, și ceva jucării pentru copiii care nu au atât de multe lucruri ca noi?”

 

“Da!”

 

“Pentru ei noi am fost Moș Crăciun anul ăsta! Ei vor deschide cutia și vor găsi acolo și haine, și portocale, și carioci, și jucării și cărți. Nu vor ști de la cine e și vor fi încântați de tot ceea ce au primit. E ca și cum Moșul ar fi venit la ei și le-ar fi lăsat toate acele lucruri. Iar noi vom ști că am făcut puțină magie trimițându-le acest cadou.”

 

Zâmbește. Este minunat să primești daruri, dar ce magie are loc atunci când tu te transformi în Moș Crăciun!

 

Voi ce le spuneți copiilor? 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *