“Poftește copilul!”

Suntem pe plajă cu doi copii, două sacoșe cu jucării, ghiozdane cu pamperși, haine de schimb, prosoape, fructe, apă, cearșaf pe care să stea fata, căci altfel s-ar murdări pe picioare cu nisip, iar asta se pare că este innacceptabil.

Știm că șezlongul l-am plătit doar ca să putem sta la umbră, nu apucăm să ne întindem pe el, așa că ne jucăm. Nu am așteptări mari, să mă bronzez sau să înot ca altădată; doar să ne distrăm, copiii să se simtă bine și noi pe lângă ei.

Lângă noi – o familie cu doi copii mai măricei. La un moment dat, tatăl copiilor apare cu covrigi și se pun toți să mănânce. Mă uit la ceas și îmi zic că ar trebui să le dau și eu gustarea alor mei. Când – ce să vezi? Doamna îi întinde fetei mele de 2 ani o bucată de covrig. Îi mulțumesc și o refuz politicos, îi spun că am mâncare pentru cei mici. Insistă și îi pune fetei bucata de covrig în mână și îmi spune: “poftește copilul!”.

Așa că hai să clarificăm:
Copilul meu nu a poftit, ci a fost curios, așa cum e curios când mă vede că beau cafea. Asta nu înseamnă că îi dau.

Copilul meu a mai primit covrigi, dar atunci când nu am avut altă soluție. Prefer să îi dau fructe sau gustări făcute în casă. Dacă voiam să îi dau un covrig, îi cumpăram eu.
Eu nu am de unde să știu ce microbi aveai pe mâini, dragă doamnă! Căci pe mâini nu te-ai spălat înainte de a mânca.

Dacă copilul meu avea o alergie sau o intoleranță bănuiesc că îmi spuneai că îți pare rău, că nu ai știut, în timp ce eu aș fi alergat să îi ofer primul ajutor, nu?

Mulțumesc pe această cale doamnei, pentru că am reiterat lecția: “nu primim mâncare de la străini”, asta după ce am luat bucata de covrig din mâna copilului și l-am ajutat să se liniștească timp de 15 minute.

Nu mă aștept să merg la mare la noi și să am parte de nisip curat. Am adunat chiștocuri și cioburi din nisip, iar asta era doar la suprafață. Nu mă aștept să pot auzi sunetul valurilor, știu că sunt acoperite de “muzică”. Nu mă aștept să mă bucur de soare și mare ca altădată. Dar am măcar pretenția să fiu lăsată să îmi cresc copiii fără să îmi fie teamă că o să vomite restul sejurului doar pentru că o doamnă a considerat că fiica mea poftește iar cuvântul meu ca părinte nu are vreo valoare.
Dacă te-am ajutat, te-am inspirat, te-am bucurat, te invit să urmărești pagina de facebook Făurim Oameni .(Like, Follow – see first – ca să și apară în news feed). Mulțumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *