“Este nepoliticos să ceri cuiva să își facă copilul să tacă atunci când sunteți în avion?”

Acesta este titlul unui articol simplist și aș spune inutil, pe care tocmai l-am citit in Time.

De ce simplist și inutil? Deoarece, după ce invocă un studiu care spune că 37% dintre pasageri ar sta mai degrabă lângă o persoană care miroase, decât lângă un copil, spune practic că dacă micul pasager este un bebeluș, nu ai ce-i face și ar fi bine să folosești niște căști, iar dacă e mai mare, să îi spui să tacă, apoi, dacă nu se liniștește, să vorbești cu părinții și apoi cu asistenții de zbor.

Practic asta ar face orice persoană care nu are experiență cu copiii sau ceva bunăvoință. Nu e nevoie de un articol pentru a transmite acest mesaj.

Este poate nevoie de un articol pentru a afla că în spatele țipetelor sau a plânsului, este un copil speriat, eventual foarte obosit, frustrat că trebuie să stea legat în scaun minute în șir. Iar lângă el este un părinte obosit, probabil cu nervii întinși la maxim, care deja face tot posibilul ca să liniștească copilul pe care îl cunoaște foarte bine, mai bine ca un asistent de zbor.

Deci ce poți face, așadar, dacă te-ai nimerit lângă o familie cu copii gălăgioși, care plâng, țipă sau lovesc în scaun?

Poți să te întorci către ei și să le vorbești cu calm, cu zâmbetul pe buze, apoi să îi inviți la joc.

Dacă este vorba de un bebeluș, cel mai sigur un joc cucu-bau funcționează pentru început. Apoi, în funcție de vârstă, puteți rupe șervețele, puteți ascunde lucruri mici în pahare de plastic, il puteți invita să se uite pe geam, dacă ai locul lângă geam.

Un toddler este deja atent la detalii și puteți răsfoi împreună revistele din avion, apoi, după ce nu va mai trebui să stea în scaun, îl puteți lua la o plimbare prin avion (dacă părinții vă permit). Va cumoaște lumea din jur, toți îi vor zâmbi și timpul va trece repede.

Un preșcolar cel mai probabil va fi atras de avioane făcute din hârtie, de povești inventate la care poate contribui și el, de a privi pe geam și a discuta despre munții, mările sau orașele de dedesubt ori de a face poze peisajului.

Părinții vor fi și ei pregătiți cu cărți de citit, caiete cu activități (cu abțibilduri, desene de colorat de exemplu), puzzle-uri magnetice (la noi merg de minune în mașină), board game-uri de mici dimensiuni precum Piticot, cărți de joc cu diferite imagini (în stil Montessori), Story Cubes, plăci pe care poți desena cu creion magnetic, caiete pe care le poți colora la nesfârșit cu apă și câte și mai câte.

Dacă rămâneți în pană de idei, asistenții de zbor au și ei mici surprize pentru copii, pentru a-i distra.

Zborul va trece mai ușor și, atâta timp cât noi, adulții, ne vom păstra calmul și ne vom aminti că cei mici nu sunt rău intenționați, ci doar plictisiți, obosiți, înfometați sau speriați, lucrurile nu numai că nu vor degenera, ci totul se va transforma în joacă și râsete.

Dacă doriți să citiți povești pentru copii, sugestii de jocuri sau articole de parenting necondiționat, cu empatie și cu limite puse cu blândețe, vă invit să urmăriți pagina de facebook Făurim Oameni.(Like, Follow – see first – ca să vă și apară în news feed). Mulțumesc!