Cum ne protejăm copiii de oamenii rău intenționați?

Astăzi vă scriu despre un subiect sensibil: ce putem face, ca părinți, pentru a ne proteja copiii de oamenii rău intenționați, atacatorii, pedofilii.
Cei mici sunt gingași, creduli și pot fi păcăliți ușor, iar noi nu putem fi mereu “acolo”. Ajung până la urmă la o vârstă la care se deplasează și singuri până la colț să ia pâine, merg singuri sau cu alți colegi la școală, sau se duc până la bunicii care stau aproape. Cum îi putem apăra? Soluția nu este să îi închidem în casă ori să îi însoțim mereu, ci să îi educăm astfel încât să nu se lase ademeniți sau păcăliți.
Iată câteva reguli pe care e bine ca cei mici să și le însușească:
  • Corpul meu îmi aparține și nimeni nu are voie să mă atingă, să mă pupe sau să mă îmbrățișeze dacă eu nu îmi doresc și dacă asta mă face să mă simt rău sau ciudat.
  • Părțile intime ale corpului sunt cele acoperite în mod normal de costumul de baie. Ele, împreună cu gura, sunt cele care nu trebuie atinse de nimeni.
  • Nu ating nici eu părțile intime ale cuiva, chiar dacă este un copil. Nu contează dacă mi se cere asta, sau dacă mi se oferă ceva în schimb.
  • Dacă atunci când cineva îmi cere ceva, vrea să mă atingă sau să îl ating într-un fel anume, simt că transpir, tremur, plâng, îmi bate inima cu putere, simt că îmi vine să merg la toaletă, nu mai am forță în picioare: spun STOP! Dacă comportamentul celuilalt persistă, ȚIP! Apoi merg la o persoană de încredere și îi povestesc ce mi s-a întâmplat.
  • Știu că pot avea încredere în parinții mei și le pot spune ORICE!
  • Nu țin niciodată secrete care mă fac să mă simt rău sau ciudat. Secretele sunt doar pentru surprizele plăcute (cadouri, o floare, un gest frumos). În rest, avem încredere în părinți și le putem spune totul.
  • Nu primesc nici un cadou de la străini.
  • Nu primesc nimic de mâncare de la străini, oricât mi-aș dori. Dacă îmi este poftă, merg la parinții mei și le cer.
  • Nu plec cu un străin, chiar dacă îmi dă o jucărie, chiar dacă îmi spune că la colțul străzii e un cățeluș lovit.
  • Dacă părințîi spun că nu le vine să creadă ce le-am zis, le spun în continuare până când îi conving.
Și iată și câteva reguli pentru noi, parinții:
  • Vorbește mereu deschis cu copilul. Nu îl pedepsi, nu îl amenința. Nu îți doreșți să îi fie frică de ține, ci să aibă încredere în ține, să știe că îți poate împărtăși orice are pe suflet, că îți poate spune când a făcut ceva greșit.
  • Spune-i copilului că nu păstrăm secrete unii față de alții, mai ales când acestea îi fac să se simtă rău și chiar dacă sunt amenințați.
  • Fii atent la schimbările de comportament ale copilului. Cel mic ne trage semnale de alarmă atunci când devine dificil, nervos, retras, tăcut.
  • Ai grijă la apropiații bine intenționați, cei care vor să petreacă foarte mult timp cu copilul, care sunt mereu disponibili. Uneori intențiile nu sunt dintre cele mai bune.
  • Ascultă-ți copilul și crede-l atunci când îți spune ceva, oricât de neverosimil ar părea.

Iată mai jos câteva postere pe această tema care pot fi downloadate și utilizate că material didactic sau, de ce nu, acasă:

Sper ca cele de mai sus să vă ajute în educația copiilor astfel încât cei mici să fie mereu în siguranță!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *