Somnul bebeluşilor (şi mai ales al nou-născuţilor) este total diferit de cel al adulţilor. Ne-am dat seama de asta cu toţii odată ce au apărut micuţii în viaţa noastră şi ne-am dat seama că putem rezista cumva şi cu câte două-trei ore de somn pe noapte. Este bine aşadar să înţelegem cum dorm ei şi de ce o fac aşa cum o fac.

În primul rând, avem nevoie să ştim că semnele că a venit somnul (la un bebeluş) includ în general căscatul şi frecatul la ochi. Aşadar, de îndată ce le vedeţi, începeţi ritualul de somn. La această vârstă el este foarte simplu: legănat, ţinut în braţe, cântat, înfăşat.

Când sunt foarte mici, bebeluşii au nevoie de mult somn, dar acesta este împărţit în multe reprize scurte, făcând somnul adulţilor mult mai dificil. De ce se întâmplă asta? În primul rând, deoarece ei au nevoie să mănânce des şi se trezesc de foame. În al doilea rând (şi aceasta este marea diferenţă între somnul adulţilor şi cel al copiilor), cei mici au ciclul de somn de 60 minute, pe când adulţii îl au de 90 minute. Asta înseamnă că dacă îi deranjează ceva după 60 de minute (foame, durere asociată erupţiei dentare, zgomote puternice), cei mici se trezesc.

Au nevoie nou-născuţii de linişte atunci când dorm? Multă lume ar spune că da, dar de fapt răspunsul corect este negativ. Nou-născuţii sunt obişnuiţi din viaţa uterină cu mult zgomot de fond. În plus, mama era într-o continuă mişcare (chiar şi în somn), aşa că mediul cu care ei sunt obişnuiţi este unul zgomotos, restricţionat (deoarece nu aveau atâta loc să se mişte în uter – cel puţin spre sfârşitul sarcinii) şi plin de mişcare. Ce înseamnă asta pentru părinţi? Pentru a putea ajuta un nou-născut să adoarmă, cel mai eficient este să îl înfăşaţi (ţinând cont să lăsaţi loc în zona bazinului), să daţi drumul în fundal la un zgomot alb, asemănător ploii, şi să îl legănaţi. Suptul ajută de asemenea, deseori cei mici adorm în timp ce sug.

Aceste trei elemente: zgomotul alb, legănatul şi înfăşatul îl ajută enorm pe nou-născut să se liniştească deoarece imită mediul cu care el este obişnuit şi din care a plecat atât de neaşteptat. Cum primele trei luni de la naştere sunt uneori supranumite şi „al patrulea trimestru”, trebuie să ţinem cont de faptul că micile făpturi au nevoie de o tranziţie cât mai lină la lumea exterioară.

Pe măsură ce cresc şi somnul de peste zi este mai bine definitivat, este bine să îi puneţi pe cei mici la culcare la fiecare 90 minute (în jurul vârstei de 3 luni). Apoi, pentru a vă da seama cum se schimbă programul de somn, este bine să ţineţi un jurnal în care să notaţi ora la care a început să dea semne de somn (căscat, frecat la ochi), ora la care l-aţi pus pe cel mic la culcare (sau când aţi început să îl legănaţi), ora la care a adormit şi ora la care s-a trezit. Păstrând acest jurnal pe parcursul întregii zile (24 ore), timp de o săptămână, vă veţi putea da seama care este ritmul celui mic şi când este mai bine să îl luaţi la culcare astfel încât să adoarmă repede.

Ţineţi cont de faptul că pe măsură ce cresc, programul de somn se modifică şi va fi probabil nevoie să mai apelaţi la jurnalul de somn pentru a modifica ora de culcare, ca aceasta să fie potrivită cu momentul în care cel mic este obosit, dar nu prea obosit ca să nu mai adoarmă atât de uşor.

Pe măsură ce cresc, înfăşatul, legănatul şi zgomotul alb pot fi înlocuite treptat cu alte ritualuri de somn, cum ar fi ţinut în braţe, ţinut de mâna, citit, cântat.